Memoria istoriei romanesti discutata la Berlin

Ambasada Romanei la Berlin, Institutul Cultural Roman si Fundatia Germana Pentru Evreii Ucisi in Europa, au organizat aceasta conferinta publica.

La Berlin s-a pus inca o data problema rolului pe care l-a avut Romania sub Antonescu, aducandu-se in discutie si incercand sa se raspunda din nou intrebarilor: care a fost numarul total al victimelor in randul evreilor si romilor, care a fost de fapt pozitia Romaniei, ar fi procedat Antonescu la fel si in cazul in care nu era aliat cu Germania, care sunt teoriile ce explica agresiunea impotriva evreilor? La aceste intrebari au incercat sa raspunda Prof. Dr. Wolfgang Benz, directorul Centrului pentru Cercetarea Antisemitismului din Berlin, Prof. Dr Radu Ioanid, director al International Archival Programs Division, de la Muzeul Memoriei Holocaustului, Washington DC, Dr. Mihail Ionescu, director general al Institutului National Pentru Studierea Holocaustului din Romania si William Totok, scriitor si publicist, membru al Comisiei Internationale a aceluiasi institut.

Care a fost soarta evreilor in Romania sub Antonescu si cum trebuie ea inteleasa, din perspectiva factorilor politici, geografici si cronologici, Prof. Dr Radu Ioanid:

"Vreau sa va spun ca nu vom putea intelege istoria holocaustului din Romania, daca nu intelegem ca discutam despre trei jurisdictii: o jurisdictie romanesca, ce se intinde in general de la Dunare la Bug, o jurisdictie maghiara si germana care este in Transilvania de nord si care nu are nimic a face cu prima pe care am mentionat-o, in afara de faptul ca in ambele jurisdictii sunt omorati evrei, cetateni sau fosti cetateni romani. Si in sfarsit, o jurisdictie germana desinestatatoare, care a existat si in Transnistria, in special pe Bug, dar si in Europa occidentala, unde sunt omorate careva mii de evrei romani. Acesta este un lucru care trebuie neaparat inteles. Al doilea lucru este geografia. Daca evreii romani sub jurisdictie romana au fost discriminati masiv peste tot, supusi peste tot muncii fortate, ei au fost cu prioritate omorati, distrusi fizic in nordul tarii, in special in pogromul de la Iasi, in Basarabia, Bucovina si in Transnistria ocupata. Daca uitam de geografie si de impartirile teritoriale, nu vom intelege ce s-a intamplat. In sfarsit, este vorba de cifre, un numar de cel putin 280.000 de evrei romani au fost omorati sau au murit sub jurisictie romana. Evrei romani si evrei ucrainieni din Transnistria, zona dintre Nistru si Bug, la care se adauga cel putin 130.000 de evrei din Ardealul de nord, omorati de germani cu complicitate maghiara. In sfarsit, nu trebuie sa uitam de cronologie, pentru ca daca la inceputul razboiului, masinaria de exterminare romaneasca- si ma refer aici la jandarmerie, la armata si politie- distruge masiv pe evreii in special din Basarabia si Bucovina, incat exista proteste germane impotriva modului dezorganizat in care acesti evrei sunt omorati, pe masura ce razboiul avanseaza in timp, situatia evreilor se schimba treptat. Din motive oportuniste, autoritatile romane incep sa se gandeasca la crutarea lor si la utilizarea lor ca pe o moneda de schimb. "

Dupa 1989, in Romania s-au luat din ce in ce mai multe masuri in scopul de a atrage atentia asupra a ceea ce s-a intamplat in timpul celui de-al doilea razboi mondial si pentru a comemora holocaustul. S-au pus bazele catorva institutii de seama, ca cele mentionate anterior, multe din bani publici, care sa cerceteze in continuare sau sa faca cunoscute evenimentele; strazilor cu nume Antonescu li s-a schimbat denumirea si exista in prezent si o lege care pedepseste negarea holocaustului.

La 1 Ianuarie 2007, Romania a devenit membru al Uniunii Europene. Aceasta integrare, inseamna alaturi de alinierea politica si economica la anumite standarde, si o integrare culturala. Aceasta din urma presupune o integrare a valorilor si astfel, implicit, a valorilor legate de memoria istoriei, inclusiv de comemorarea holocaustului.