Memorialul Holocaustului de la Berlin la un an de existenţă

Orice bilanţ, oricît de succint, trebuie să ţină seama înainte de toate de numeroasele şi intensele controverse care au umbrit foarte mulţi ani la rînd crearea acestei instituţii centrale, apărute anul trecut pe o porţiune întinsă din inima Berlinului. E vorba de un cîmp de stele, creat de arhitectul american Peter Eisenberg, în conformitate cu o decizie oficială a Bundestagului din 1999.

Orice retrospectivă e obligată, simultan, să ţină seama de aportul uriaş pe care şi l-a adus la realizarea acestui proiect cu totul ieşit din comun fostul preşedinte al Bundestagului, Wolfgang Thierse. Evocînd disputele iscate de cele 2.700 de stele de beton dipuse pe un cîmp de 20.000 de metri pătraţi în plin centrul capitalei germane, Thierse a subliniat că, „ţine de natura chestiunii, ca nu toţi să fie de acord cu acest monument, care la urma urmei aminteşte de fapta cea mai rea din întreaga istorie germană”.

Cu toate acestea, numărul celor care au vizitat monumentul în acest deocamdată unic an al său de existenţă e cu totul impresionant. 3 milioane şi jumătate de oameni au străbătut labirintul unduitor edificat lîngă poarta Brandenburg, care–i comemorează pe pe evreii asasinaţi. O jumătate de milion şi-au continuat periplul vizitînd şi centrul de documentare anexă, situat în subsol, o instituţie care a încercat să reconstituie destinele individuale ale unora dintre evreii exterminaţi.

La un an de la inaugurare, Thierse s-a întîlnit aici cu un grup de evrei mai vîrstnici, urmaşiui unora din victimele provenind din Germania sau supravieţuitori ai deportărilor şi exterminărilor. Printre ei, Susie Kaufman a cărei mamă provenea din Bamberg. Tatăl ei se născuse la Viena, alţi membri ai familiei fiind berlinezi. Susie Kaufman activează în cadrul Asociaţiei pentru Refugiaţi Evrei, o organizaţie creată în 1941, anul în care regimul nazist a hotărît exterminarea celor 11 milioane de evrei europeni. Ea s-a arătat încvîntată de monumentul berlinez, considerînd că reprezintă cît se poate de adecvat ceea ce s-a petrecut atunci.

„E un monument sensibil”, a apreciat ea.

Surprins de ecourile preponderent pozitive iscate de acest memorial s-a arătat şi Uwe Neumaerker, managerul fundaţiei finanţate de guvernul federal, care, se ocupă de acest proiect. Amintind de aprigele dispute care au precedat crearea lui Neumaerker a reliefat că, în răstimpul scurs de la inaugurarea oficială a monumentului, memorialul a început să fie perceput ca o parte componentă firească a capitalei. Tototodată au continuat dezbaterile, între altele pe marginea utilizării lui publice, zi şi noapte. Accesul în memorial pe timp de noapte, sau faptul că „unii se aşează aici şi mănîncă, iar unii copii se joacă de a v-aţi ascunselea printre stele nu constituie nici o problemă”, a estimat, la rîndul ei, ziarista Lea Rosh, care iniţiase acest proiect, în anii 80. „Am încercat să le explic copiilor despre ce e vorba. Iar părinţii lor s-au dovedit foarte prevenitori, mi-au dat dreptate şi au spus că şi ei au ţinut să-şi informeze copiii. Iar cei mici s-au aşezat cuminţi pe stele”.

Acest memorial central nu e fireşte singurul care aminteşte de exterminarea celor 6 milioane de evrei europeni. E însă unicul de asemenea proporţii din ţara făptaşilor. Ceea ce nu înseamnă că monumentul berlinez ar fi o chestiune pur germană. Memorialul din capitala germaniei cooperează cu alte instituţii similare, în special cu Yad Vashem din Ierusalim, cu instituţia paralelă existentă la Washington precum şi cu Varşovia spre a detecta căile optime de a transmite mai ales tinerilor informaţiile necesare. In fine, e remarcabil şi faptul că temerile, potrivit cărora crearea acestui memorial central va obtura activitatea altor situri, precum cele din lagărele de concentrare s-au dovedit neîntemeiate. Şi în aceste foste lagăre s-a înregistrat în ultima vreme o creştere exponenţială a numărului de vizitatori.