Merele discordiei

În urmă cu 300 de ani, mai mulţi pretendenţi europeni rîvneau la Tronul Spaniei. Britanicii profită de ocazie, cuceresc Gibraltarul. Victoria, pecetluită de Pacea de la Utrecht în 1713, rămîne însă pentru spanioli o ireparabilă pierdere care tulbură periodic relaţiile dintre Madrid şi Londra. Cu atît mai bizară şi îngrijorătoare este actuala resuscitare a vechilor duşmănii, în chiar incinta Casei Europene, cu cît locuitorii Gibraltarului preferă, aşa cum atestă recentele referendumuri, să rămînă pe mai departe supuşii Coroanei Britanice.

Primarul Londrei acuză Madridul că recurge la metodele dictaturii franchiste, ministrul spaniol de externe propune o alianţă cu Argentina ca şi cum conflictul în jurul Gibraltarului ar fi comparabil cu cel din Insulele Falkland, relevă ziarul EL MUNDO avansînd ipoteza că ambele părţi exagerează ca şi cum ar dori să distragă atenţia de la problemele lor politice şi economice interne.

Iar dacă aşa stau lucrurile, THE TIMES pare îndrituit să obiecteze că guvernul de la Madrid ar trebui să aibă ceva mai bun de făcut decît să transforme un experiment submarin britanic, edificarea unei bariere artificiale de beton, într-o ulceraţie diplomatică. Mai mult încă, premierul Rajoy ar trebui să fie recunoscător pentru cele 6000 de locuri de muncă pe care Gibraltarul le oferă Spaniei.

In schimb, Madridul înfurie Londra, sesizează DE TELEGRAAF din Amsterdam, nu în ultimă instanţă şi prin ajutorul reciproc pe care Spania şi Argentina şi-l oferă, în două litigii teritoriale cu Marea Britanie: Gibraltarul şi Insulele Falkland/ Malvine.

Anul 2013 ar fi ultimul în care un lider politic ungar se va putea deplasa nestînjenit în România, ar fi declarat preşedintele Traian Băsescu, reacţionînd la alterarea recentă a relaţiilor diplomatice dintre Budapesta şi Bucureşti, declanşată de Gabor Vona, capul partidului extremist de dreapta Jobbik din Ungaria. Articolul publicat în cotidianul berlinez TAZ se opreşte şi asupra altor reacţii şi efecte colaterale ale vizitei în Ţinutul Secuiesc şi ale discursului provocator rostit de Vona în faţa organizaţiei tineretului ungar din Transilvania(EMI), „tribunul” de la Budapesta aflîndu-se sub protecţia unei formaţiuni paramilitare. Sunt citate în context protestele Centrului pentru Combaterea antisemitismului în România, ale Institutului Naţional Elie Wiesel de studiere a Holocaustului în România, precum şi apelul adresat autorităţilor române de a face uz de legislaţia în vigoare, antirasistă şi antifascistă. Autorul articolului nu omite să semnaleze şi instrumentalizarea de către naţionaliştii români, a incidentului de la Harghita, spre a-şi legitima campania de instigare la antimaghiarism şi xenofobie.

In răstimp, în Germania, dosarul NSA a devenit o temă a campaniei electorale deşi oficial capitolul colaborării serviciilor secrete americane cu colegii lor germani, fusese declarat ca elucidat. În realitate, lucrurile stau cu totul altfel fiindcă, scrie FRANKFURTER RUNDSCHAU, în comisiile de control parlamentar au fost aprinse substanţe fumigene în locul reflectoarelor care ar fi trebuit să scoată la lumină reala dimensiune a cooperării. Iar cele petrecute în cea mai secretă dintre comisiile secrete ale Parlamentului German nu a mai avut nimic în comun cu o analiză atentă şi confidenţială a unui teren extrem de sensibil pentru securitatea unei ţări şi capacitatea ei de apărare, transformîndu-se în campanie electorală dezlănţuită, în care social-democraţii au fost fără nici un scrupul dispuşi să sacrifice, pentru obţinerea a doar o jumătate de procent la viitoarele alegeri, bunul renume al serviciilor secrete germane şi al şefului fracţiunii lor parlamentare.

Numai că nici partidele unionale şi liberalii nu prea au temeiuri să arate cu degetul către social-democraţi, devreme ce şi actuala coaliţie conservator-liberală încearcă să tragă foloase electorale de pe urma scandalului spionajului.