"Merkozy" în pană de idei

Cancelarul german Angela Merkel s-a ferit să intre în detalii în cadrul declaraţiei guvernamentale pe care a rostit-o în Bundestag. Nu va exista o măsură unică şi răsunătoare care să rezolve criza datoriilor în zona euro, ci o dezbatere de durată în vederea modificării tratatelor europene, a anunţat Merkel. Acesta nu este însă semnalul aşteptat de pieţele financiare. Şi partenerul Angelei Merkel în eforturile de salvare a monedei euro, preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, a rămas foarte vag în discursul rostit la Toulon. Este nevoie de crearea unei uniuni de stabilitate cu reguli dure, afirmă cei doi politicieni, pe care presa franceză i-a contopit în formula "Merkozy". O uniune fiscală dotată cu mecanism de control a bugetelor naţionale este cu siguranţă mijlocul corect pentru combaterea pe termen lung a factorului care a declanşat criza - supra-îndatorarea statelor. Dar, modificarea tratatelor nu ajută la rezolvarea actualei crize, care ameninţă să ducă la implozie uniunea monetară.

Aparent, guvernul german este dispus să tolereze pe mai departe masivele achiziţii de obligaţiuni de stat pe care le operează Banca Centrală Europeană. BCE este în acest moment singura instituţie capabilă să reducă nivelul dobânzilor pe care trebuie să le plătească ţările supraîndatorate. De săptămâna trecută, BCE achiziţionează obligaţiuni de stat, dar în condiţii de înmulţire a masei monetare. Tipăreşte deci bani pentru a cumpăra obligaţiuni emise de statul spaniol şi italian. Aceasta va duce însă la inflaţie, la o masivă depreciere a monedei comunitare.

Cancelarul german şi preşedintele Franţei nu sunt atât de oneşti precum au fost miniştrii lor de Finanţe cu o săptămână în urmă. Aceştia recunoscuseră că fondul european de salvare EFSF este prea redus chiar şi după dotarea sa cu o pârghie financiară, pentru a restabili încrederea pieţelor în obligaţiunile de stat europene. Fondul Monetar Internaţional ar trebui implicat în aceste eforturi, câtă vreme crearea unui fond monetar european se lasă aşteptată. Uniunea de stabilitate pe care o propun acum Merkel şi Sarkozy putea să existe deja de un an. Comisia Europeană propusese atunci ceva foarte asemănător, dar cei doi s-au declarat împotrivă.

Este foarte puţin probabil că restul statelor din zona euro, ca să nu mai vorbim de toate cele 27 de ţări ale UE, vor fi convinse de justeţea noului plan. În acelaşi timp, criza din sectorul bancar şi reticienţa băncilor de a oferi noi credite, iau trăsături tot mai ameninţătoare. Despre acest aspect, Merkel şi Sarkozy n-au rostit un cuvinţel. Chiar dacă disponibilitatea şefei executivului german şi a preşedintelui Franţei de a prelua conducerea şi a avansa noi iniţiative de salvare este în sine lăudabilă, măsurile pe care intenţionează să le propună nu sunt suficiente. Deciziile luate la ultima reuniune europeană la vârf de la finele lunii octombrie fie nu au dat până acum roade fie nu au fost încă transpuse în practică. Ştergerea unei părţi a datoriei Greciei este încă negociată cu băncile; recapitalizarea băncilor se va întinde până vara viitoare iar extinderea fondului de salvare EFSF a eşuat. Anunţatul obstacol în calea îmbolnăvirii restului statelor din zona euro nu stă în picioare.

Merkel şi Sarkozy trag de timp. Abia după ce disciplina bugetară a statelor membre va fi asigurată în comun de o instituţie europeană centrală sau de un guvern economic european, cei doi vor fi de acord cu o trecere la comun a datoriilor. Aceasta poate să mai dureze multe luni de acum înainte. Până atunci, BCE va fi nevoită să tot preia de pe piaţa liberă obligaţiuni de stat pe care nimeni nu are curajul să le cumpere. Acest procedeu ar putea fi însă şi el numit o trecere la comun a datoriilor, fiindcă statele din zona euro poartă în comun răspunderea pentru BCE. Cei doi nu recunosc însă acest lucru, fiindcă ar însemna să renunţe oficial la un principiu pe care l-au declarat sacrosanct.

Discursurile celor doi principali politicieni din zona euro nu au adus nimic nou. Rămâne speranţa în reuniunea de criză la care Merkel şi Sarkozy vor lua parte luni seară (05.12.) la Paris. Dacă nici aici nu vor apărea noi căi de ieşire din criză, şi UE îşi va pierde credibilitatea la nivel internaţional, fiindcă va fi percepută drept entitate incapabilă să acţioneze în faţa unei ameninţări existenţiale. A venit timpul pentru o declaraţie a statelor din zona euro, în care acestea fie se angajează să-şi apere moneda cu toate mijloacele, fie renunţă la experimentul numit "uniune monetară". A venit timpul pentru a-i informa onest pe cetăţenii UE că vor trebui să plătească toţi pentru supraîndatorare prin devalorizarea treptată a averilor pe care le-au acumulat şi prin majorarea taxelor şi impozitelor.

Autor: Bernd Riegert / Ioachim Alexandru
Redactor: Robert Schwartz