Mesajul lui Osama bin Laden

Teroristul cel mai căutat din lume, Osama bin Laden, oferă, punînd anumite condiţii, europenilor un armistiţiu. Mesajul este neobişnuit, dat fiind că cele de pînă acum nu au conţinut niciodată accente conciliante. Un armistiţiu nu poate fi propus decît în caz de război. De unde se înţelege că bin Laden se consideră în război cu unele ţări europene, cu America şi cu Israelul. Împotriva Washington-ului şi Tel Aviv-ului, el vrea să continue acest război. Cele două ţări reprezintă în ochii lui răul absolut în lume, în primul rînd pentru societăţile islamice. În cazul europenilor, el se declară gata să procedeze altfel, cu condiţia ca aceştia să-şi retragă trupele din Irak şi să înceteze orice agresiune împotriva musulmanilor.

La prima vedere, oferta lui bin Laden, politica lui George Bush faţă de Orientul Apropiat şi intrarea în scenă a liderului radical şiit el Sadr nu au nici o legătură între ele. Bush este un preşedinte ales democratic, bin Laden, un terorist. Dar, pe cît de diferiţi sunt cei trei, tot pe atît de asemănătoare pare să fie tactica pe care o adoptă acum. În lupta declarată împotriva celorlalţi ei au făcut excese. Mersul lucrurilor ameninţă să le scape de sub control. Şi de aceea încearcă, fiecare în felul său, să aibă linişte cel puţin pe un front.

Al-Qaeda vrea să se concentreze asupra Statelor Unite şi a Israelului. Atentatele săvîrşite în Europa sau împotriva europenilor în Irak au dăunat prestigiului ei în rîndurile populaţiei arabe. În această ecuaţie intră şi calculul lui bin Laden, conştient că are nevoie de europeni drept singura contrapondere posibilă faţă de Statele Unite şi Orientul Apropiat. Faptul că guvernele europene nu pot accepta şi nu vor accepta oferta unui lider terorist este o altă problemă.

Sprijinind politica lui Ariel Sharon, Bush nu numai că a contravenit unor importante rezoluţii ONU, dar şi-a atras mînia întregii lumi arabe. Acest lucru convine de minune unor radicali, de tipul lui Osama bin Laden şi Muktada el Sadr. Din perspectiva multor oameni din Irak şi din ţările învecinate, acesta din urmă a avut curajul să-i înfrunte pe americani. Retragerea lui tactică s-a născut din evidenţa că nu poate face faţă militar Statelor Unite. Dar sub aspect politic el le-ar putea ţine piept, mai ales dacă administraţia Bush continuă să facă greşeli în Irak şi în Orientul Apropiat. Pentru a-şi atinge acest scop, liderul spiritual radical este dispus chiar la negocieri cu duşmanul, negocieri indirecte, fireşte, mediate de Iran. Pe de altă parte, pentru acest demers, Teheranul are consimţămîntul tacit al americanilor.

Bush, bin Laden, el Sadr! În situaţia critică din şi din jurul Irakului, aceşti protagonişti îşi modifică aşadar de azi pe mîine tactica. Ei sunt capabili chiar să încheie, cel puţin indirect, alianţe pe termen scurt cu adversarii declaraţi. Starea confuză nu se poate explica decît prin aceea că nici una din părţile implicate în conflict nu pare să aibă un plan clar de viitor. S-a instaurat pretutindeni o stare de iritare, care este însă trecătoare şi nu va schimba nimic. Statele Unite continuă să mizeze în primul rînd pe mijloace militare. Iar Al-Qaeda, prin oferta ei de conciliere, a abjurat la fel de puţin violenţa ca şi şiitul radical el Sadr prin oferta de tratative cu americanii.