Mesajul Președintelui României de 9 Mai

Președintele Klaus Iohannis a rostit un discurs astăzi în plenul Camerelor reunite în care a insistat, așa cum ne așteptam, asupra tematicii integrării europene. Interesant ni s-a părut mai ales că a răspuns unor obiecții, critici sau reticențe mai curând nerostite, dar care se fac totuși simțite în viața publică românească. Chiar dacă sondajele de opinie continuă să semnaleze un nivel ridicat de încredere al cetățenilor români în UE, unul mai ridicat decât în majoritatea țărilor membre, construcția europeană tinde să fie pusă și aici la îndoială, în diferite chipuri indirecte sau în discuții private care nu au un ecou public imediat. Președintele a părut prin urmare să dea o replică mai curând acestor critici mute sau aluzive decât celor spuse direct. În orice caz, faptul că Președintele a spus că ”trebuie combătute declarațiile populiste prin recurgerea la evidența cifrelor” pare o replică dintr-o controversă doar parțial vizibilă.

Fără multă insistență, dar totuși în mod apăsat, Klaus Iohannis a ținut să schițeze un bilanț al celor 10 ani de apartenență a României la UE, un bilanț pe care îl consideră pozitiv și de necombătut. El a admis totuși că exodul resurselor umane (un mod de exprimare care ar pretinde un comentariu separat) este o problemă serioasă, dar pe care a pus-o pe seama incapacității guvernelor succesive de a valorifica cum se cuvine potențialul apartenenței la UE. În fine el a expus apoi concluzia menită să tranșeze o dispută românească care nu a ajuns niciodată la maturitate ”Nu există altă opțiune pentru România decât dezvoltarea în cadrul unei Uniunii solidare și puternice”.

Tot o polemică implicită a părut să fie și următorul îndemn: ”Trebuie să depășim percepția că suntem un stat de rangul al doilea în Uniunea Europeană”. Aici lucrurile sunt însă ceva mai clare, căci toată presa și toată politica s-au revoltat in corpore împotriva ”Europei cu două viteze”, un proiet care ar oficializa diferențele de statut. El însuși ca șef al statului declarase că se opune ”Europei cu două viteze”, dar a spus-o cu o presupoziție diferită și anume aceea că România ar trebui să aspire să fie o țară de prim rang așa cum ar fi, de fapt, și în prezent. Nu e cazul să insistăm, căci ne aflăm aici, mai curând, pe terenul psihologiei. În fine, Președintele nu a rostit azi cuvântul ”Schengen”, căci i-ar fi bruiat puțin mesajul central. Asistența părea în tot cazul destul de sceptică.

Am remarcat că Președintele a evitat și alte referiri directe, cum ar fi cele la protestele privitoare la legea grațierii. El evocase totuși, în treacăt, manifestațiile din februarie și pe tot parcursul discursului a insinuat o comparație, vădit inconfortabilă, cu clasa politică ce prilejuise marile momente ale secolului al XIX-lea: 1848, 1859, 1877 și 1918, având totuși grijă să pună în valoare rolul Parlamentului, despre care a spus că este ”forul suprem de reprezentare și dezbatere”.

O critică pe jumătate rostită a infuzat însă întregul discurs în care a spus la un moment dat: ”Întrebați-vă dacă în anii următori România va deveni mai puternică sau dacă, dimpotrivă, va fi slăbită de impactul legilor votate de dumneavoastră. Aveți responsabilitatea și capacitatea de a restabili încrederea cetățenilor în Parlament, această instituție fundamentală a democrației. Aveți responsabilitatea și vă rog să o exercitați! Vă chem să faceți din aceasta un obiectiv politic demn de Centenarul comemorării eroilor Marelui Război și aniversarea Marii Uniri.”  Sala a părut tot timpul mai curând mohorâtă. De altfel nici Președintele nu era deloc bine dispus într-o ambianță rece preocupată doar să conserve aparențele.

În sfârșit mesajul apăsat pro-european al Președintelui Iohannis poate fi văzut și ca preambul la discursul pe care îl va rosti peste câteva zile, în fața aceleiași asistențe, Președinte Consiliului European, Jean-Claude Juncker.