Meseriaşul indispensabil

La fel cum infrastructura oraşelor este învechită şi ieşită de mult din garanţie, tot astfel stau lucrurile şi la blocurile şi casele vechi. Ba chiar şi la unele imobile noi, pe care constructorii s-au grăbit să le finalizeze şi să le vîndă, pentru a-şi spori cît mai mult şi mai repede profitul.

Se ştie că în urma legilor din anii '90 care au permis chiriaşilor de la bloc să îşi cumpere apartamentele contra unor sume derizorii, dar şi chiriaşilor din casele naţionalizate să devină proprietarii acestora, la fel, tot contra unor sume neînsemnate, România a devenit o ţară de proprietari.

În situaţia aceasta, nemaibeneficiind de serviciile de întreţinere ale statului, noii proprietari apelează la firme obscure de întreţinere şi reparaţii sau la meseriaşii care lucrează pe cont propriu, desigur "la negru".

Instalatori, zugravi, zidari, electricieni, tîmplari, toţi aceşti meseriaşi care, mulţi dintre ei s-au calificat la locul de muncă, profită de urgenţele celor care le solicită serviciile. Altfel spus, pur şi simplu speculează şi exploatează nevoia urgentă pe care o are de pildă o bătrînă căreia i s-a spart o conductă de apă în apartament şi nu ştie la cine să apeleze.

Bătrîna îşi sună repede un nepot, nepotul caută pe Internet şi găseşte o groază de oferte de instalatori, care de care mai buni meseriaşi, care de care mai serioşi. Nepotul se opreşte la întîmplare asupra unei oferte, instalatorul se prezintă la adresă, iar de aici începe rolul său de meseriaş.

Evaluează cu un aer de cunoscător situaţia, după care urmează întrebarea, invariabil aceeaşi la meseriaşii noştri: "Vreţi să vă fac lucrarea cu factură sau fără factură?" Atîta lucru ştie şi bătrîna, că "fără factură" ar putea scăpa mai ieftin. I se luminează faţa de speranţa că a dat peste un meseriaş "de treabă", care se mai uită şi la om atunci cînd acesta îi cere banii pentru munca lui.

Instalatorul îi frînge însă într-o clipă speranţa bătrînei aflate la necaz, spunîndu-i cît o costă reparaţia. "Dacă vroiaţi cu factură, să ştiţi că vă costa dublu", pare a se scuza meseriaşul nostru. Bătrîna nu are de ales, plăteşte jumătate din pensie pentru repararea conductei "fără factură", iar instalatorul nostru e mulţumit că a mai făcut o mică afacere. Nici vorbă de vreo hîrtie care să garanteze lucrarea. El nu va putea fi de nimeni tras la răspundere în cazul în care conducta buclucaşă va recidiva.

Situaţii de genul acesta întîlnim la tot pasul. Oamenii apelează la meseriaşi de ocazie pe de o parte pentru că nu au deprinderea de a apela la servicii în termeni contractuali, iar pe de altă parte din lipsa serviciilor bine organizate, cum am mai spus.

De remarcat însă că meseriaşii români fac treabă bună şi au un cu totul alt comportament atunci cînd ei lucrează în afara ţării.

Concluzia nu poate fi decît aceea că jecmănirea clientului şi treaba de mîntuială sînt defecte cu istorie veche şi loc bine precizat.

Autor:George Arun
Redactor: Rodica Binder