Milioane de oameni din întreaga lume sunt siliţi la muncă forţată

Piaţa ilegală de muncă realizează anual câştiguri de aprox. 44 miliarde de dolari în întreaga lume. Profitorii sunt uşor de depistat, aşa cum accentuează Beate Anders, coordonatoarea programelor speciale organizate de ILO pentru combaterea muncii forţate: „Mulţi ar putea crede că munca forţată este mai ales o problemă a autorităţilor sau a regimurilor militare. Raportul ILO arată totuşi că 80 % din formele de muncă forţată care se efectuează acum se desfăşoară mai ales în economia privată. Nici o ţară nu este ferită de aceste fenomene, datorită tendinţelor de globalizare ale economiilor.”

În general, cei care profită de pe urma muncii forţate sunt patronii de bordeluri, directorii unor fabrici mici sau cei care angajează menajere în case particulare. Victimele sunt adesea imigranţi ilegali, care sunt mai vulnerabili în faţa şantajului pentru că nu au acte şi au intrat în ţară ilegal. Comerţul de carne vie şi munca forţată sunt punctele centrale ale unui lanţ al slăbiciunilor. Beate Andres accentueaza: „Un prim pas important pentru desfiinţarea muncii forţate ar fi promulgarea unor reguli mai clare, care să înlesnească partenerilor sociali o mai bună înţelegere a muncii forţate. Respectarea legilor trebuie să fie făcută în totalitate, pentru ca acestea să se impună .”

ILO încearcă încă de pe acum să combată comerţul cu fiinţe umane şi munca forţată prin programe care se desfăşoară la nivel naţional şi prin încurajarea inteprinderilor de a respecta regulile pentru ca ele să nu practice munca la negru plătită slab şi lipsită de asigurări sociale şi medicale. Nu se ştie, însă, dacă aceste măsuri vor avea, într-adevăr, efect sau reprezintă doar o picătură pe o piatră încinsă.

Aceeaşi problemă există şi în secţiunea germană a ILO. Conform autorului studiului, Norbert Cyrus, nu există în nici o altă ţară o cifră corespunzătoare celor 15.000 de victime ale muncii forţate din Germania. Chiar dacă aceste cifre ar fi doar aproximative, Norbert Cyrus spune ca: "Există o adevărată industrie a terorii în acest mediu. Victimele sunt intimidate şi ameninţate de către traficanţi şi adeseori nu sunt identificate de către autorităţi ca victime ale muncii forţate, ci sunt considerate a fi imigranţi ilegali care încalcă dreptul de şedere şi apoi expulzate ca atare.”

Cel mai frecvent şi mai grav caz de trafic de fiinţe umane şi exploatare prin muncă este, conform informaţiilor oferite de Norbert Cyrus, prostituţia forţată. Dar munca forţată există şi în domeniul casnic, în agricultură, în abatoare, gastronomie, construcţii şi transporturi.

Norbert Cyrus a invitat autorităţile germane să protejeze în mod consecvent victimele muncii forţate. În afară de aceasta el spune că ar fi necesară o schimbare a legilor, pentru ca încălcarea dreptului de şedere să nu mai fie considerată un delict, ci să fie pedepsită doar ca încălcare a ordinii. Această măsură ar înlesni, în opinia lui Norbert Cyrus de la Organizaţia Internaţională a muncii - ILO, cooperarea mai destinsă a victimelor cu autorităţile.