Militarul: "Mi-aş dori mai multă înţelegere pentru misiunile noastre"

Henry Lukacs a sărit deja de 370 de ori dintr-un avion, uneori şi de la înălţimea ameţitoare de 10 kilometri, unde temperaturile scad la minus 60 de grade. Sigur că nu-i prea uşor, povesteşte militarul de profesie în vârstă de 28 de ani. În special atunci când echipamentul cântăreşte până la 100 de kilograme.

"Cu un echipament atât de greu, nu te poţi mişca prea bine când ajungi la sol. Ar trebui să ai mereu un camarad care să te ajute să te ridici."

A pierdut doi prieteni în Afganistan

Dar când se deschide rampa din spate a avionului şi militarul sare de la înălţimi care îi taie respiraţia, dificultăţile sunt aproape uitate:

"În acel moment, parcă nici nu mai observ cele 100 de kilograme pe care le port cu mine, ci mă simt într-un fel în elementul meu."

Henry Lukacs este unul dintre primii patru militari cărora le-a acordat cancelarul Angela Merkel Crucea de Onoare în iulie 2009. Soldaţii au fost decoraţi pentru curajul pe care l-au demonstrat în Afganistan.

"Pe 20 octombrie 2008, efectuam o operaţiune mai mare, în timpul căreia a avut loc un atac terorist sinucigaş într-un post de securitate german. Noi le-am sărit în ajutor camarazilor şi ne-am ocupat în special de salvarea răniţilor", îşi aminteşte tânărul sergent major, care se întristează de fiecare dată când evocă întâmplările trăite în Afganistan.

"Pentru mine, Afganistanul înseamnă doar tristeţe şi suferinţă. De fapt, nu au existat momente frumoase. Cel mai dureros este că am pierdut doi prieteni buni în această misiune..."

Visează la o bătrâneţe liniştită... în Caraibe

Din acest motiv, Lukacs şi-ar dori mai mult sprijin, sau cel puţin mai multă înţelegere din partea populaţiei germane pentru misiunea Bundeswehrului de la poalele masivului Hindukuş.

Meseria de militar l-a dus în cele mai diverse colţuri ale globului, din Scandinavia până în Africa. Când nu e în străinătate, Lukacs se ocupă de pregătirea tinerilor militari pentru misiunile periculoase la baza militară din Zweibrücken, unde locuieşte într-o cameră modestă din cazarmă, la fel ca un soldat obişnuit. Atmosfera din cazarmă nu-i displace:

"Suntem o echipă extraordinar de unită, nu găseşti decât foarte rar o atmosferă de lucru atât de bună. Putem să glumim şi să ne distrăm de dimineaţa până seara, dar când e nevoie, fiecare ştie unde îi e locul şi ce are de făcut."

Desigur, viaţa de militar are şi dezavantaje: Henry Lukacs nu-şi vede prietena decât în weekend. Dar se consideră, oricum, foarte norocos: şi-a găsit o parteneră care împărtăşeşte pasiunea sa pentru paraşutism şi avioane, iar cei doi fac uneori în timpul liber sărituri în tandem. Şi poate că, într-o bună zi, viaţa va deveni mai liniştită pentru acest cuplu de aventurieri, care visează de pe acum la o bătrâneţe însorită în Caraibe, preferabil în Cuba, unde cei doi şi-au petrecut cel mai frumos concediu din viaţa lor.

Autori: Mikhail Bushuev / Alexandra Sora
Redactor: Medana Weident