"Minte-mă", dar spune adevărul

Acţiunea romanului se petrece în România postcomunistă, dar firele ei se răsucesc, întorcîndu-se înapoi în perioada interbelică şi în anii dictaturii comuniste.

Păşim tiptil în încăperi şi pe străzi şi, în timp ce ne plîngem că nimic nu se întîmplă, în imediata noastră vecinătate este săvîrşit un delict la care nimeni nu s-a aşteptat.

Fragmentul, desprins din prima pagină a cărţii lui Richard Wagner „Minte-mă”, poate trece drept cheia întregii naraţiuni. Fiindcă nimeni nu poate bănui la început că tînăra jurnalistă Sandra Horn, sosită la Bucureşti din Germania, unde emigrase cu familia la vîrsta adolescenţei, va reîntîlni în Capitală vechi prieteni, va face noi cunoştinţe, se va rătăci în labirintul unor relaţii dubioase, crescute pe terenul fetid al corupţiei şi minciunii, spre a gusta în cele din urmă din felia amară a unui trecut întunecat, în propria sa familie.

Toate aceste peripeţii eclipsează reuşita Sandrei de a pune pe picioare o revistă ilustrată pentru femei, acesta fiind, de altfel, scopul revenirii ei temporare în România.

Descoperirile pe care ea le face aici, deşi colaterale, au o influenţă directă asupra destinului eroinei. Ypsilon Horn, bunicul Sandrei, agent al siguranţei în perioada interbelică, nutrind o ură de moarte împotriva comuniştilor, se pusese în slujba dictaturii roşii după preluarea puterii de către aceştia.

Neplăcutele revelaţii, Sandra Horn le face aflîndu-se şi în căutarea unui unui story pentru proaspăta sa revistă. Titlul revistei, „Lauretta,” aminteşte de Lauretta Luca, fosta Miss România în anii 30, fiica unui lider comunist, otrăvită în condiţii misterioase. Printr-un joc de oglinzi paralele, întîmplările prin care trece Sandra Horn sunt un ecou al celora prin care trecuse Lauretta, la vremea ei, prizonieră a unei relaţii amoroase duble: cu arhitectul Felix Thoma şi cu cîntăreţul Remo Savin, bănuit de a o fi ucis.

Or, prietenul Sandrei, Remus Schumann, este nimeni altul decît fiul cîntăreţului de tangouri, iar la Bucureşti ea îl reîntîlneşte pe Marcel Toma, vechiul ei prieten , care-i devine amant şi care este nepotul arhitectului Felix Thoma.

Cît despre „cazul Lauretta” el a fost investigat de chiar bunicul Sandrei, Ypsilon Horn. Reiese că adevăratul ucigaş al frumoasei dive fusese arhitectul Felix. Trista întîmplare devine subiectul unui roman scris de fiul făptaşului, Radu Toma.

Iar casa familiei Horn, în care Sandra locuieşte pe durata sejurului ei bucureştean, adăposteşte arhiva bunicului care şi-a asigurat supravieţuirea în două regimuri. Trecutul reînvie, otrăvurile lui se preling pînă în prezent şi tulbură identitatea tinerei jurnaliste.

În final, revenită la München , Sandra emite o concluzie cheie pentru membrii unei generaţii născute în anii dictaturii comuniste, emigrate în apus dar purtînd pe umeri poverile morale ale înaintaşilor. Părinţii noştri, bunicii noştri, au fost poate comunişti, poate fascişti, colaboratori şi oportunişti, opozanţi şi dizidenţi. Dar ce-i cu noi? Noi suntem personajele unei telenovele, actori care, în cel mai fericit caz, ar putea deveni scenarişti.

Ca şi în romanele sale precedente, aidoma unui iscusit păpuşar, Richard Wagner mînuieşte perfect firele unei intrigi complicate, susţinute de o naraţiune alertă, într-un stil laconic, sarcastic. Totul, de pe poziţia autorului omniscient, apt să extragă din meandrele ficţiunii miezul adevărului neplăcut şi morala amară a istoriei.

Accesaţi link-ul de mai jos, pentru a asculta interviul acordat de Richard Wagner colegei noastre Rodica Binder.

Autor:Rodica Binder
Redactor: Petre M. Iancu