Misiunea OSCE: "Nu avem nici un semn din partea conducerii transnistrene"

Sancţiunilor economice pe care Republica Moldova le-a promis separatiştilor transinstreni, ca urmare a manierei brutale în care acestea se comportă cu elevii şi dascălii şcolilor cu predare în limba română, Tiraspolul le-a răspuns cu o agresivitate de mare putere căreia, în aroganţa sa, nu îi pasă de nimeni. Regimul condus, pe malul stâng al Nistrului, de Igor Smirnov, a atras atenţia oficialilor moldoveni că dispune de control asupra alimetării Republicii cu resurse energetice. Încurajat de un avertisment adresat sâmbătă de Moscova Chişinăului, avertisment în care se vorbea despre consecinţe nefaste ale unor sancţiuni economice impuse Tiraspolului, regimul Smirnov a plusat şi a amintit despre robinetul conductei de gaze, aflat pe teritoriu transnistrean, dar şi de centrala electircă de la Cuciurgan, care asigură 60% din necesarul Republicii Moldova. Pentru autorităţile transnistrene, apelurile comunităţii internaţionale, ale Uniunii Europene, Statelor Unite, României şi Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa sunt nule.

”Li se spune că ceea ce fac nu este în regulă, că, de fapt, este absolut inacceptabil”, ne-a declarat directorul pentru presă al misiunii OSCE la Chişinău, dr. Claus Neukirch, completând: ”Li s-a spus că este vorba despre încălcări grave ale drepturilor omului. Deocamdată, nu avem nici un semn din partea conducerii transnistrene, cum că ar fi dispuse să renunţe la actualul curs”, a precizat responsabilul OSCE. Rolf Ekeus, înaltul comisar pentru drepturile omului din cadrul aceleiaşi organizaţii, a calificat acţiunile regimului de la Tiraspol împotriva şcolilor româneşti ca fiind o operaţiune de ”epurare lingvistică”.

Forul transatlantic încearcă să îşi facă simţită prezenţa, să limiteze dezastrul – cu eficienţa permisă de instrumentele de care dispune. ”Încercăm să asigurăm o oarecare protecţie în aceste şcoli. Suntem prezenţi încă din 15 iulie, de când a fost închisă prima şcoală. Încercăm să blocăm alte acţiuni ale autorităţilor transnistrene. Au existat, din nefericire, şi cazuri când nu am putut interveni, cum a fost închiderea cu forţa a şcolii din Râbniţa. În acest caz”, a precizat Neukirch, ”transnistrenii au avut grijă să întârzie sosirea la faţa locului a observatorilor OSCE”.

Cu toate că, iată, reprezentanţii săi se află în teren, OSCE nu are forţa de a interveni împotriva unor structuri autoproclamate statale dar nerecunoscute ca atare de nici un stat şi de nici o instituţie din lume. ”OSCE este o organizaţie ce reuneşte 55 de state membre. Ea va fi mereu exact atât de puternică pe cât îşi doresc membrii ei să fie”, comentează Neukirch, convins că există, pentru conflictul transnistrean, şi soluţii paşnice, în concordanţă cu acordurile de la Helsinki. Iată de ce oficialul OSCE respinge planul Belkovski, cel ce vorbeşte despre desprinderea Transnistriei de Republica Moldova şi de alipirea celei din urmă la România: ”Este un nonsens şi ar trebui tratat cu mare prudenţă. Încercarea de a disloca graniţe, în această regiune, este foarte periculoasă.”

Periculoasă îi pare lui Neukirch şi seria de ultimatumuri reciproce dintre Chişinău şi Tiraspol: ”Există, desigur, riscul unei escaladări a conflictului. Se alunecă pe o spirală a sancţiunilor negative din care devine tot mai greu să te repliezi".

În ce priveşte conflctul intern politic izbucnit odată cu criza din radiodifuziunea de la Chişinău, Neukirch consideră că s-a pierdut tocmai esenţa problemei: ”Trebuie abandonată aceast polarizare şi politizare excesivă. Dezbaterea de bază este alta: sub ce formă poate fi transformată compania de stat Teleradio Moldova într-o instituţie cu adevărat publică, transparentă şi garantat independentă, nu controlată de stat, cum este în prezent”.