Misterul de la etajul 23

Totul arată ca în august 1991 când KGB-ul a dispărut peste noapte, la propriu, din hotelul Viru: scrumierele pline au rămas pe birouri, numeroase desene tehnice şi aparatura electronică - mult prea greoaie pentru a fi transportată atunci când pleci în pripă. Atracţia principală a expoziţiei "Hotelul Viru şi KGB-ul" o constituie o încăpere cu echipament de interceptare a convorbirilor.

Ghidul muzeului, Argo Kasela, povesteşte că directorul hotelului a pătruns o dată în camera respectivă. Unul din cei patru oameni ai securităţii sovietice aflaţi în încăpere a ameninţat că îl împuşcă dacă nu pleacă repede.

Călătoria vizitatorilor prin era Războiului Rece începe la etajul 22. La etajul superior se ajunge numai pe scară, iar timp de aproape douăzeci de ani a fost închis. De la inaugurarea hotelului (în 1972) până la obţinerea independenţei ţării faţă de URSS (1991), etajul 23 a fost folosit ca sediu al KGB.

În ultimii ani, în capitala Estoniei s-au înălţat mai mulţi zgârie-nori, dar în urmă cu patru decenii hotelul Viru era cea mai înaltă clădire din Tallin. Antenele securităţii, amplasate în cel mai înalt punct al oraş, îi interceptau până şi pe taximetriştii din Helsinki, situat la 85 de kilometri depărtare. Prestigiosul hotel a fost construit în ideea de a deveni o carte de vizită a fostei URSS pentru turiştii occidentali.

Mobilierul din hotel provenea din fosta RDG - în fostul bloc comunist, produsele est-germane treceau drept articole de cea mai bună calitate. Finlandezii angajaţi pentru acest proiect au ridicat clădirea în numai trei ani. Chiar înainte de inaugurare, personalul hotelului a fost trimis în concediu pentru trei zile.

"În acest timp, KGB-ul şi-a instalat aparatura", povesteşte Argo Kasela. Au fost spionate 60 dintre camerele hotelului. Microfoanele erau montate în receptoarele telefoanelor, în scrumiere şi în vazele de flori.

În 1991, când Estonia şi-a obţinut independenţa, Jana Sampetova, manager al hotelului Viru, avea zece ani. Era suficient de mare cât să-şi mai amintească, acum, de rafturile goale din magazinele alimentare şi de cozile interminabile la lapte sau la benzină.

Ca să nu ducă lipsă de materie primă pentru bucătărie, hotelul Viru îşi făcea stocuri de legume şi carne pentru un an întreg. "Pe atunci, beciurile erau de zece ori mai mari ca acum", spune Argo Kasela. Cu toate acestea, fructele de mare, condimentele, peştele, vinurile şi multe alte produse lipseau.

Clienţii restaurantului aveau la dispoziţie numai meniuri bazate pe legume şi carne de porc - şi bere produsă în Cehia. La barul hotelului se asculta muzică occidentală deşi "cântecele capitaliştilor" erau interzise. De auzit le-au auzit cu siguranţă şi oamenii KGB-ului, "de serviciu" cu program permanent la ultimul etaj. Animatorii, responsabili cu ilustraţia muzicală, n-au fost niciodată luaţi la întrebări. Mult mai interesante erau convorbirile oaspeţilor din Vest cazaţi în hotelul din Tallinn.

Autori: Matthias von Hein, Claudia Ştefan
Redactor: Cristian Ştefănescu