Moartea şi mitul

Acest deces, survenit înainte ca tribunalul penal internaţional de la Haga să-şi poată pronunţa verdictul în procesul care i s-a intentat fostului preşedinte iugoslav pentru genocid, crime de război şi crime împotriva umanităţii guvernează primele pagini ale presei scrise apusene. Neue Zuercher Zeitung îşi completează relatarea privind mînia şi frustrarea resimţite de procuroarea şefă a Curţii, Carla del Ponte, pentru că inculpatul s-a sustrat justiţiei iar victimele lui Miloşevici nu vor avea satisfacţia unei sentinţe drepte, cu o însemnare critică la adresa curţii. Ziarul, care consideră apărarea solitară a lui Miloşevici prea puţin convingătoare în faţa celor 66 de capete de acuzare, printre care cel de genocid, care l-au confruntat, deplînge multiplele drepturi şi privilegiile excesive pe care i le-a acordat Tribunalul. Cotidianul helvet relevă pe de altă parte că UE îşi menţine deschisă poarta pentru aderarea fostelor republici iugoslave, între care şi Serbia Muntenegru.

„Milosevici a murit, e timpul că sîrbii să-şi examineze conştiinţa”, recomandă ziarul conservator german Frankfurter Allgemeine Zeitung, care tot în ediţia sa de azi consideră că în chestiunea pericolului atomar iranian, Consiliul de Securitate ONU se află în faţa unui nou examen extrem de dificil, întrucît va trebui să-şi menţină coeziunea, spre a împiedica înarmarea nucleară a unui regim agresiv. In ce priveşte Curtea de la Haga, ziarul german de stînga taz critică virulent tribunalul pentru tergiversarea timp de 4 ani, a unui „proces devenit platformă de propgandă pentru ex-liderul sîrb. Koelner Stadt-Anzeiger relevă că munca magistraţilor n-a fost inutilă, devreme ce, pentru prima dată în istorie, a putut fi plasat pe banca acuzării un fost şef de stat. Ziarul salută contrcararea de către Curtea internaţională a „miturilor şi legendelor care împiedică accesul unora la un viitor civilizat”. Alt cotidian de stînga, în speţă Frankfurter Rundschau cere, în interesul umanismului, a victimelor şi supravieţuitorilor războaielor balcanice, menţinerea presiunilor asupra guvernului din Belgrad.

General-Anzeiger din Bonn admite că tribunalului i s-a administrat o lovitură grea, dar crede că misiunea acestei prime instanţe internaţionale în felul ei trebuie perpetuată. „Doar judecarea ex-liderului sîrbilor bosniaci Radivan Karadzici şi a sîngerosului său general Mladici mai poate aduce la lumină secretele pe care Miloşevici le ia cu el în mormînt”, notează cotidianul din Bonn.

Extrem de critice la adresa Curţii se arată Leipziger Volkszeitung şi Stuttgarter Zeitung. Primul ziar relevă că Miloşervici „a repurtat o victorie post-mortem, a triumfat asupra unei instanţe, pe care n-a recunsocut-o niciodată, intră în cărţile de istorie ca nevinovat şi le provoacă victimelor masacrului de la Srebrenica un teribil coşmar”. Cel din Stuttgarter evocă „cele 3 sinucideri petrecute la Haga”, şi constată că defunctul Miloşevici „n-a fost găsit decît după 3 ceasuri de la decesul său”.

Sueddeutsche Zeitung, care-l califică pe fostul lider naţional-comunist de la Belgrad drept „groparul Iugoslaviei”, reliefează în context partea de vină pentru prăbuşirea Balcanilor pe care o poartă o Europă abulică, incapabilă să facă ordine în ograda proprie fără ajutor american. Ziarul din Muenchen evidenţiază de asemenea zdruncinarea din temelii a credibilităţii Tribunalului Penal, „moartea lui Miloşevici oferind materialul din care se confecţionează miturile istoriei, spre paguba eforturilor sîrbilor şi europenilor de a–şi croi drum spre o epocă nouă”.

„In finalul vieţii sale Miloşevici s-a vădit mai norocos decît victimele sale”, notează cotidianul conservator american Wall Street Journal, în care citim: „Moartea i-a fost mica sa izbîndă în faţa Curţii Naţiunilor Unite, care nu-şi mai poate duce la bun sfîrşit primul proces pentru crime de război intentat unui fost şef de stat. Or, tocmai liderul sîrb a fost cel care, în 1989, a dezlănţuit furia etnică, din care s-a alimentat cel mai sîngeros război european purtat după cea de-a doua conflagraţie mondială”. Iugoslavia a reprezentat şi cea mai gravă înfrîngere occidentală, şi în special vesteuropeană, din anii 90. Ziarul american atribuie însă partea leului din vina pentru conflictul balcanic caracterului autocratic al regimului Miloşevici, a cărui răsturnare, datorată intervenţiei militare a SUA, s-a soldat şi cu oprirea vărsărilor de sînge. „Chiar dacă democraţia din zonă rămîne fragilă, iar tensiunile interetnice acute, tragedia Balcanilor”, e de părere editorialistul din New York, „a rezultat din prea îndelungata lipsă de curaj a occidentului, căruia i-a trebuit atît de mult timp spre a porni acţiunea prin care Miloşevici a fost oprit.