Moartea măicuţei de la Tanacu într-o nouă lumină

Moartea măicuţei a fost pusă iniţial pe seama călugărilor de la mănăstirea Tanacu, dar al doilea raport realizat după ex-humare răstoarnă complet perspectivă. Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie va transmite cele două rapoarte la INML, urmînd ca mambrii Comisiei superioare să aibă ultimul cuvînt în privinţa acestui caz.

Se pare că sarcina Comisiei va fi dificilă întrucît cele două rapoarte sînt antagonice şi nu îngăduie nici un compromis. Dacă iniţial moartea măicuţei Irina Cornici a fost pusă pe seama tratamentului brutal aplicat de confraţii ei de la mănăstirea Tanacu, noul raport comandat de avocatul apărării, răstoarnă complet perspectiva, punînd moartea fetei pe seama medicului de pe ambulanţă.

Moartea măicuţei a suscitat un interes public extraordinar întrucît a antrenat conflicte latente şi extrem de puternice. Există în România o pătură populară destul de largă care merge în pelerinaje la mănăstiri şi pe la icoanele făcătoare de minuni şi de pe urma căreia mănăstirile au cunoscut în ultimii ani o perioada de relativă înflorire. Slujbele de alungare a diavolului sînt şi ele practicate şi credinţa în eficacitatea lor este destul de răspîndită uneori chiar printre oameni cu grad înalt de instruire. Pe de altă parte, această lume cu parfum de arhaitate este privită de lumea urbană cu vădită antipatie. Oraşul românesc, sociologic vorbind, se ruşinează de satul românesc pe care îl consideră prea înapoiat şi nedemn de integrare europeană. Aşa se face că moartea măicuţei după o slujbă de exorcizare a declanşat o puternică diatribă a reprezentanţilor modernităţii şi vieţii urbane împotriva României arhaice, pe care au acuzat-o de lucrurile cele mai rele: de crimă şi barbarie, de cumplite practici medievale. Biserica ortodoxă a intrat în panică, mai ales că turismul religios pe la mănăstiri se află în plin avînt. Conştientă de inadecvările sale cu lumea contemporană şi pe care nu ştie cum să le abordeze, Biserica s-a grăbit să-i dea afară pe cei acuzaţi chiar şi din mănăstire, făcînd un gest care pune la îndoială chiar rostul religios al recluziunii monastice. Nimeni nu a aşteptat pînă la clarificarea judiciară de teamă să nu suporte costurile oprbiului public.Cazul depăşeşte evident interesul pur judiciar, iar scriitorul şi ziaristul Pascal Bruckner a venit şi el în România să se documenteze despre această întîmplare tragică, dar nu a putut vorbi nici cu preotul Corogeanu, reţinut preventiv şi nici cu Mitropolitul Moldovei care i-a refuzat interviul.

Aspectul pur judiciar este însă la rîndul său complex şi captivant. Primul raport medico-legal făcut la Iaşi susţine că măicuţa a murit din cauză că a fost ţinută nemîncată zile întregi şi legată de o cruce, aşadar ar fi fost, practic, torturată. Al doilea raport, realizat de un medic legist din Constanţa la cererea apărării, dupa ex-humarea victimei, arată că moartea s-a produs din cauza unui tratament greşit aplicat de medicul de pe ambulanţă. Potrivit acestei de-a doua expertize, victima era în viaţă cînd a venit salvarea, dar medicul i-a administrat prea multă adrenalină.

Institutul medico-legal este chemat să arbitreze între cele două rapoarte. Dacă IML va da cîştig de cauză celui de-al doilea raport, teoretic mai puţin influenţat de emoţia momentului şi mai obiectiv aşadar, atunci întreaga situaţie va fi complet răsturnată.