Moartea nu vine doar în filme

Mihai Constantinescu locuia singur într-unul din satele din sudul României, undeva la marginea Uniunii Europene. Fără rude şi cu o pensie lunară de aproximativ 30 de euro, domnul Constantinescu îşi resimţea din plin bătrâneţea la cei 62 de ani. Serviciile sociale nu îl ajutau mai deloc, singurul sprijin venindu-i din partea vecinilor. Aceştia sunt cei care au chemat ambulanţa, în acea dimineaţă în care nişte dureri abdominale neobişnuit de intense au început să-l chinuie pe bătrân.

Toate personajele există în realitate

La 20 de minute de la sesizarea telefonică, automobilul salvator a parcat în faţa casei domnului Constantinescu. Înăuntru doar o asistentă medicală şi şoferul, căci singurul medic de urgenţă din comuna Drăgăneşti era în concediu. Nefiind pregătită să acorde ceva mai mult decât primul ajutor, asistenta medicală s-a îndreptat cu pacientul înspre spitalul din localitate. Nu a găsit nici acolo un medic. Ambulanţa s-a îndreptat către cel mai mare oraş din zonă, Slatina, aflat la 40 de kilometri de locuinţa bătrânului Constantinescu. Acela era locul în care medicii nu existau doar pe hârtie, însă trei dintre aceştia au evitat să-i ofere un tratament domnului Constantinescu. Niciunul dintre medicii secţiilor de urgenţe, boli cronice şi boli interne nu a considerat că boala domnului Constantinescu ţine de domeniul lor. După patru ore de peregrinări între spitale, domnul Mihai Constantinescu s-a săturat şi, după ce a avertizat-o pe asistenta medicală care îl preluase din faţa casei, a murit în scaunul de pe holul unui spital. Asistenta medicală a fost propusă pentru decorare de către ministrul Sănătăţii iar trei medici au fost destituiţi, fără să-şi recunoască niciunul vinovăţia pentru cele întâmplate.

Realitatea hârtiilor

Există în România din ce în ce mai mulţi politicieni care asigură populaţia că efectele crizei nu vor fi suportate doar de categoria celor mai săraci şi defavorizaţi. Ce uită aceşti politicieni este că, departe de birourile lor parlamentare, sate întregi trăiesc de ani de zile într-o permanentizată criză. Moartea domnului Constantinescu nu este doar rezultatul neomeniei unor medici, ci mai ales a indiferenţei statului faţă de cetăţeanul pe care ar trebui să-l servească. Servicii sociale şi medicale ca şi inexistente în zonele rurale, birocraţie şi subfinanţare gravă în spitale şi o importantă criză de personal medical: acestea sunt cauzele morţii domnului Constantinescu.

Politicile medicale şi sociale aplicate în România ultimului deceniu au fost croite doar pentru a satisface cerinţele hârtiilor de la Bruxelles, într-o indiferenţă revoltătoare faţă de acela care ar fi trebuit să fie principalul lor beneficiar, domnul Mihai Constantinescu. De fapt, ulterior decesului său, date din documentele sale medicale au fost modificate, pentru a acoperi culpa medicală. Căci în România anului 2009 realitatea nu este alcătuită din fapte, ci din hârtii.