Moartea subită a unei legende

A început ca o frumoasă poveste de succes şi se va termina, cel mai probabil, sub semnătura executorului judecătoresc. A fost o reţetă fotbalistică mai mult decât promiţătoare, a cunoscut gloria într-un moment în care acest sport a circulat cele mai mari sume din istoria sa pentru a se fabrica giganţi ce nu de puţine ori s-au dovedit a avea picioare de lut – şi, asta, într-o competiţie în care agilitatea picioarelor contează enorm. În patru ani, Ballspielverein Borussia 1909, pe scurt BVB sau, şi mai simplu, Borussia Dortmund ar trebui să sărbătorească centenarul. Pentru fanii echipei din inima bazinului Ruhr, un moment sacru. Doar că, până atunci, clubul, aflat în pragul ruinei financiare, ar putea să fie doar o filă de istorie. A adus, în Westfalia, titlul Germaniei – şi asta de şase ori. A fost una dintre primele câştigătoare ale Ligii Campionilor, adjudecându-şi şi Cupa Intercontinentală.

Soarta clubului nu stă, însă, de multă vreme în mâinile, sau, mai bine spus, în picioarele celor 11 jucători din teren. Jocul îl fac acum creditorii. E suficient ca unul singur să închidă robinetul – şi s-a zis cu strălucirea galben-neagră. Şi nu doar Borussia are de suferit ci întregul fotbal german, confruntat, iată, la un an înaintea Campionatului Mondial pe care Republica Federală îl va găzdui, cu un al doilea scandal, după cel – în plină derulare – al arbitrajelor care au influenţat meciuri cotate la case de pariuri.

La Dortmund, tot ce s-a putut face greşit a fost făcut greşit. Iar greşeala nu stă deloc în ieşrea, acum patru ani, pe piaţa bursieră. În plin succes fotbalistic, pasul acesta a fost unul curajos pe care alte echipe de vârf din Europa îl făcuseră deja. Manchester United, de exemplu, echipa britanică devenită model pentru acest tip de angajament financiar. Dar dacă tot şi-au dorit să urmeze exemplul britanicilor, de ce nu au făcut-o la fel de profesionist? Un management egocentrist şi arogant a adus clubul la dezastru. Aproximativ 80% din fondurile obţinute de la bursă au fost consumaţi. Cu atât mai grav cu cât o bună parte din acţiuni au fost cumpărate de adevăraţii fani ai Borussiei. După repetate tentative de a ascunde adevărul, joi, castellul de minciuni s-a prăbuşit.

Borussia are unul dintre cele mai scumpe loturi din Bundesliga, jucători cuimpăraţi şi menţinuţi cu bani grei. Reconstrucţia stadionului a fost unproces deloc transparent. Analiştii care au urmărit evoluţia echipei administrative a clubului din Dortmund vorbesc despre acţiuni de marketing care ar stârni sudoarea oricărui expert în domeniu. Pe măsură ce pe gazon succesele se ţineau lanţ zburau şi milioanele. În paralel cu aceste cheltuieli mai creştea aici o dobândă, mai se deschidea dincolo un credit, ba se mai solicita o majorare de capital. Jongleurii financiari chemaţi întru ajutor au fărămiţat stadionul, au poprit încasările din vânzarea de bilete şi abonamente şi chiar şi numele clubului – toate, în mare taină. Mai rău nici că s-ar putea.

Şi vin, acum, şi vocile care, dintotdeauna, spuneau una şi bună: cluburile fotbalistice nu au ce căuta la bursă. Fals. Cel puţin jumătate din ieşirile de acest gen din fotbalul european au fost un succes. În Germania, însă, cluburile fotbalistice nu au ce căuta la bursă. Pentru că nu dispun de structuri adecvate, cum ar fi consiliile de administraţie sau de control. Foşti fotbalişti, oricât de buni ar fi fost pe teren, nu sunt, în mod obligatoriu, performeri ai afacerilor. Un singur club german ar putea avea, cât de cât, succes pe piaţa bursieră: Bayern München. Dar bavarezii se ţin departe. Or fi ştiind ei de ce!