Moartea unui martor

Arno Lustiger ar fi putut fi altceva decât a fost. Şi-ar fi putut alege altă îndeletnicire decât cea de om de ştiinţă, cu atât mai mult cu cât n-a reuşit să-şi dea examenul de bacalaureat, n-a absolvit o facultate de istorie şi a lucrat o vreme ca simplu negustor.

Dar când a intrat în eternitate, zilele trecute, la Frankfurt, la 88 de ani, a lăsat în urmă câteva remarcabile lucrări de istorie, o ştiinţă pe care s-a apucat s-o studieze mult după ce a supravieţuit maşinăriei de ucis naziste.

Sub Hitler, evreul Arno Lustiger reuşise, în chip memorabil, să iasă teafăr din şase lagăre de concentrare şi din două marşuri ale morţii.

Elie Wiesel spunea undeva că fiecare supravieţuitor al Holocaustului este un martor. Lustiger, care şi-a pierdut o parte din familie în timpul exterminărilor naziste a simţit nevoia să-şi întregească mărturia personală.

A scris în special pe tema rezistenţei, mânat fiind de o puternică dorinţă de a demonstra că nu toţi evreii s-au lăsat duşi la tăiere precum oile. Această dorinţă nu i-a dat pace, determinându-l să-şi înceapă studiile de istoric relativ târziu, în anii 80 ai veacului trecut.

Un atac de cord l-a obligat atunci să-şi schimbe viaţa radical şi i-a oferit răgazul de a se lansa în cercetări. În ciuda tuturor dificultăţilor imense a izbutit în cele din urmă să predea la Institutul Fritz Bauer, pentru studierea Holocaustului, pentru ca ulterior oficialităţile să-i recunoască şi calitatea de profesor.

Ca istoric, Lustiger i-a descoperit pe compatrioţii săi evrei, din Polonia, Ucraina, Rusia şi Belarus, care, altfel decât milioanele de credincioşi mozaici deportaţi, exterminaţi în lagăre, împuşcaţi, gazaţi, ucişi prin foamete şi boli, nu s-au lăsat masacraţi.

Oameni care au luptat ca partizani, care s-au confruntat săptămâni în şir, până la ultimul glonţ, cu trupele SS în ghetoul Varşoviei, ori au luptat cu arma în mână, luni şi ani la rând, în pădurile din răsărit.

Spre deosebire de vărul său, renumitul cardinal Jean-Marie Lustiger, care a trecut de timpuriu la creştinism, a urcat rapid treptele ierarhiei catolice, devenind arhiepiscopul Parisului şi unul din consilierii Papei, Arno a rămas ataşat de comunitatea evreiască din Frankfurt.

Unde, potrivit necrologului său din Süddeutsche Zeitung, s-a şi întâlnit, în mai multe rânduri, cu faimosul Oskar Schindler, devenit celebru graţie filmului lui Steven Spielberg despre riscantele acţiuni de salvare a peste o mie de evrei polonezi, întreprinse de german.

Moartea lui Arno Lustiger e, în mai multe privinţe, o veste extrem de rea. Adevărul istoric se vede văduvit de încă unul din slujitorii săi cei mai devotaţi şi pierde totodată pe încă unul din ultimii martori ai celei mai ample catastrofe care s-a abătut vreodată, din vina omului, asupra civilizaţiei şi umanităţii.