Modelul irakian îngrozeste Orientul
9 ianuarie 2004Publicitate
Recent, cotidianul Frankfurter Allgemeine Zeitung dedica un articol de prima pagina evolutiilor din zona Irakului si schimbarilor de pozitie ale unor state în chestiunea armelor de distrugere in masa.
Daca razboiul împotriva Irak-ului s-a prevalat de o asa zisa detinere de catre Bagdad a bombei atomice si a altor mijloace de distrugere în masa, atunci recent anuntata dorinta a Libiei, Iranului si Coreei de Nord de a colabora cu inspectorii americani si britanici nu ar trebui sa mai mire pe nimeni.
Paradoxal sau nu, modelul irakian îsi atinge scopul chiar si dupa încheierea interventiei armate propriu-zise în zona. În timp ce cautarile acerbe ale expertilor si inspectorilor Natiunilor Unite nu au ajuns la rezultatele scontate, adica la descoperirea a cel putin unei arme de distrugere în masa, detinuta ilegal de guvernul lui Saddam Husein, în apropiata sau ceva mai îndepartata vecinatate a Irakului, se înregistreaza schimbari radicale de pozitie. Iranul, banuit a detine si el arma atomica, accepta prezenta expertilor în domeniu pentru a verifica situatia la fata locului. Libia anunta renuntarea definitiva la programul nuclear, iar Coreea de Nord invita oamenii de stiinta americani sa verifice veridicitatea banuielilor referitoare la arsenalul nuclear al Phenianului.
Autorul articolului nu cauta argumente pentru recentele decizii ale celor trei state, dar compara situatia economica a acestora si gaseste multe asemanari. Eforturile de impulsionare a economiei, încercarile de a moderniza si de a atrage investitori sunt numitorii comuni ai politicii actuale a liderilor de la Teheran si Tripoli. Nu este greu de imaginat ca si maniera în care a fost îndepartat Saddam de la Putere a reusit sa îi înspaimânte puternic pe liderii statelor din zona, desigur pe cei care nu au relatii de prietenie cu Statele Unite sau cu Marea Britanie.
Faptul ca Gaddafi si-a anuntat disponibilitatea de a negocia cu reprezentanti americani sau britanici si ca Teheranul este dispus sa semneze Protocolul Aditional la Tratatul de Neproliferare a Armelor Nucleare, ba chiar sa permita accesul inspectorilor internationali, este interpretat de europeni drept o victorie a diplomatiei din "vechiul continent".
Si totusi, FAZ pune surdina acestui entuziasm. Fara "modelul irakian", adica fara un atac armat sustinut, Londra, Parisul sau Berlinul nu ar fi obtinut atât de repede succesul de care se prevaleaza acum. Scepticismul autorului merge însa si mai departe. Este criticata si Agentia Internationala pentru Energie Nucleara, cu sediul la Viena, care ani la rând, nu a avut nici cea mai mica idee despre ce se întampla în Libia sau Iran.
Atacul militar preventiv, tocmai atunci când motivele sale initiale ramîn nedovedite, constituie un subiect controversat. Diversitatea tarilor luate în vizor de Statele Unite ale Americii, sub banuiala de a se afla în posesia unui arsenal nuclear, reclama o modulare a actiunilor preventive. Coreea de Nord nu va putea fi niciodata supusa unui control precum Irakul.
Evenimentele din ultimele saptamâni impun o concluzie cât se poate de clara: tarile care au capacitatea si vointa de a împiedica folosirea armelor de distrugere în masa de catre cei neaveniti trebuie sa îsi uneasca eforturile împotriva potentialilor dusmani. Si acest obiectiv nu poate fi atins în absenta unui plan comun de actiune.
Modelul irakian a reusit asadar sa înfricoseze tarile de pe lista neagra a Natiunilor Unite, dar în acelasi timp el poate si trebuie sa uneasca democratiile în lupta împotriva terorismului de orice fel.
Daca razboiul împotriva Irak-ului s-a prevalat de o asa zisa detinere de catre Bagdad a bombei atomice si a altor mijloace de distrugere în masa, atunci recent anuntata dorinta a Libiei, Iranului si Coreei de Nord de a colabora cu inspectorii americani si britanici nu ar trebui sa mai mire pe nimeni.
Paradoxal sau nu, modelul irakian îsi atinge scopul chiar si dupa încheierea interventiei armate propriu-zise în zona. În timp ce cautarile acerbe ale expertilor si inspectorilor Natiunilor Unite nu au ajuns la rezultatele scontate, adica la descoperirea a cel putin unei arme de distrugere în masa, detinuta ilegal de guvernul lui Saddam Husein, în apropiata sau ceva mai îndepartata vecinatate a Irakului, se înregistreaza schimbari radicale de pozitie. Iranul, banuit a detine si el arma atomica, accepta prezenta expertilor în domeniu pentru a verifica situatia la fata locului. Libia anunta renuntarea definitiva la programul nuclear, iar Coreea de Nord invita oamenii de stiinta americani sa verifice veridicitatea banuielilor referitoare la arsenalul nuclear al Phenianului.
Autorul articolului nu cauta argumente pentru recentele decizii ale celor trei state, dar compara situatia economica a acestora si gaseste multe asemanari. Eforturile de impulsionare a economiei, încercarile de a moderniza si de a atrage investitori sunt numitorii comuni ai politicii actuale a liderilor de la Teheran si Tripoli. Nu este greu de imaginat ca si maniera în care a fost îndepartat Saddam de la Putere a reusit sa îi înspaimânte puternic pe liderii statelor din zona, desigur pe cei care nu au relatii de prietenie cu Statele Unite sau cu Marea Britanie.
Faptul ca Gaddafi si-a anuntat disponibilitatea de a negocia cu reprezentanti americani sau britanici si ca Teheranul este dispus sa semneze Protocolul Aditional la Tratatul de Neproliferare a Armelor Nucleare, ba chiar sa permita accesul inspectorilor internationali, este interpretat de europeni drept o victorie a diplomatiei din "vechiul continent".
Si totusi, FAZ pune surdina acestui entuziasm. Fara "modelul irakian", adica fara un atac armat sustinut, Londra, Parisul sau Berlinul nu ar fi obtinut atât de repede succesul de care se prevaleaza acum. Scepticismul autorului merge însa si mai departe. Este criticata si Agentia Internationala pentru Energie Nucleara, cu sediul la Viena, care ani la rând, nu a avut nici cea mai mica idee despre ce se întampla în Libia sau Iran.
Atacul militar preventiv, tocmai atunci când motivele sale initiale ramîn nedovedite, constituie un subiect controversat. Diversitatea tarilor luate în vizor de Statele Unite ale Americii, sub banuiala de a se afla în posesia unui arsenal nuclear, reclama o modulare a actiunilor preventive. Coreea de Nord nu va putea fi niciodata supusa unui control precum Irakul.
Evenimentele din ultimele saptamâni impun o concluzie cât se poate de clara: tarile care au capacitatea si vointa de a împiedica folosirea armelor de distrugere în masa de catre cei neaveniti trebuie sa îsi uneasca eforturile împotriva potentialilor dusmani. Si acest obiectiv nu poate fi atins în absenta unui plan comun de actiune.
Modelul irakian a reusit asadar sa înfricoseze tarile de pe lista neagra a Natiunilor Unite, dar în acelasi timp el poate si trebuie sa uneasca democratiile în lupta împotriva terorismului de orice fel.
Publicitate