Mult zgomot pentru nimic?

Nimic altceva decît o provocare ar fi cartea în care Thilo Sarrazin prezice autodistrugerea Germaniei, chiar „prostirea” ei sub presiunea sporirii numerice a locuitorilor de confesiune islamică, oamenic care ar fi lipsiţi de educaţie, cultură şi …inteligenţă. Faptele la care Sarrazin se referă în cartea sa ce face o nemaipomenită vîlvă încă înainte de apariţia ei în librării ar fi însă banale, dinainte cunoscute, crede DIE WELT.

Este drept că există o problemă a integrării în această ţară, că unii cetăţeni ai ei gîndesc ca Thilo Sarrazin, că nu toţi cetăţenii de origine străină, mai ales turci, sunt dornici de a se integra. Este adevărat că în politică se vorbeşte despre aceasta fără ca să se fi făcut prea mult spre a se schimba situaţia - concede KÖLNER STADT ANZEIGER şi adaugă: dar toate acestea nu sunt un motiv suficient spre a se propaga resentimente. Oportună ar fi fost invitarea la un dialog, fie şi dur şi nu refuzul acestuia. Cît despre Sarrazin, el nu este o victimă ci doar un cetăţean al Republicii Federale care uzează de dreptul său de a-şi exprima liber opiniile.

Fireşte că există dificultăţi în procesul integrării musulmanilor în societatea germană,fireşte că nu totul merge ca pe roate, că există societăţi paralele, că există familii în care aşa numita onoare a stirpei şi legile Coranului stau mai presus de principiile Constituţiei germane, opinează, de la Viena, DER STANDARD. Dar toate acestea nu-l îndrituiesc, potrivit ziarului, pe Thilo Sarrazin, familiarizat mai ales cu situaţia din Berlin, să prezinte tabloul nici măcar în alb negru, ci doar în negru, ignorînd pur şi simplu numeroasele exemple pozitive. Ceea ce face Sarrazin ţine de plăcerea de a-şi da importantă şi de a provoca.

Dar şi de a semăna discordie şi nemulţumire, de a înregistra cu satisfacţie uriaşa cifră de vînzare a cărţii sale - completează ideea într-un registru mult mai sever WESTFÄLISCHE RUNDSCHAU, cotînd drept lamentabilă atitudinea lui Sarrazin.

De ce a escaladat totuşi fostul senator berlinez panta provocărilor ajungînd pînă în vîrf?

Îngrijorat de consecinţele viitoare ale unei combinaţii între scăderea ratei natalităţii, creşterea unei imigraţii problematice, îndesarea păturii nevoiaşe, Sarrazin nu doreşte să se consoleze cu ideea că Germania ar îmbătrîni tot mai mult, că numărul germanilor va diminua, că ţara se va prosti, depinzînd şi mai mult de mila statului asistenţial - scrie FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG. Ziarul citează astfel recomandarea editorilor cărţii controversatului autor „animat de o misiune”, dar blestemat încă înaintea prezentării oficiale şi publice a scrierii sale.

Învinuit de a stigmatiza, discrimina, exclude prin judecăţile sale o anumită categorie etnică şi confesională a fost nu doar Thilo Sarrazin ci şi guvernul francez. In cauză sunt măsurile adoptate împotriva unor cetăţeni români de etnice romă, aflaţi în situaţie neregulamentară.

Imaginea Franţei este maculată, scrie LE COURIER PICARD, referindu-se la criticile care se fac auzite de la Vatican, de la Uniunea Europeană, de la Naţiunile Unite, spre a nu mai vorbi de presa anglo-saxonă. Aceasta îl ţintuieşte pe preşedintele Sarkozy la stîlpul infamiei pentru faptul de a fi dezertat de la apărarea valorilor fundamentale. Dar, continuă cotidianul citat ideea, în spaţiul public părerile rămîn împărţite: Franţa nu este desigur obligată să-i primească pe toţi romii, dar nici nu se cuvine să pună în dificultate o comunitate care suferă deja de pe urma excluziunii.

Că problema integrării romilor nu este una exclusiv a României sau Bulgariei a devenit cît se poate de limpede între timp, ea fiind subliniată şi de cotidianul sofiot MONITOR. Ziarul reproşează politicii promovate de mai multe state europene faptul de a fi imorală sau în cel mai bun caz duplicitară.

Închiderea unor tabere de romi la periferiile unor oraşe franceze, retrimiterea lor acasă, mai ales sub pretextul păstrării liniştii şi ordinii, pare a fi aprobată tacit de majoritatea populaţiei franceze. Nu însă şi de unele partide politice, de mass media şi, cu atît mai puţin, de străinătate.

Ceea ce-i lasă rece pe guvernanţii francezi care se auto-înregimentează cu toţii în una şi aceeaşi tabără, cea a oamenilor de bine, "bien-pensants", scrie NEUE ZÜRCHER ZEITUNG, întrebîndu-se ironic dacă şi Sarkozy face cumva parte din această categorie…

Acelaşi ziar semnalează că în dialogul cu Bucureştiul pe tema situaţiei romilor, Parisul a adoptat un ton mai domol fără a renunţa însă la politica de repatriere a acestora.

Ceea ce nu i-a asigurat lui Nicolas Sarkozy scontatul spor de popularitate. După o vară neagră, pe Şeful Palatului Elysée îl aşteaptă o toamnă fierbinte -relevă LA REPUBBLICA din Roma. Cît despre soarta romilor, ea rămîne în viziunea cotidianului norvegian AFTENPOSTEN o catastrofă ameninţînd să se transforme într-o tragedie galopantă.

Franţei, politica faţă de romi practicată pînă acum i-a rezervat oricum o atît de dramatică deteriorare a prestigiului internaţional, încît -notează LIBERATION - mulţi pun la îndoială statutul ei de leagăn al drepturilor omului…

Autor: Rodica Binder

Redactor: Petre M.Iancu