Multiculturalismul – între utopie şi realităţi

Multiculturalismul beneficiază în limba germană de o variantă sinonimă cu rezonanţa unui joc de cuvinte pentru copii: Multi-Kulti. Noţiunea este astfel coborîtă din sfera dezbaterilor academice şi politice în limbajul familiar. Etimologia termenului este însă o poveste deopotrivă serioasă şi amuzantă.

În urmă cu vreo două decenii, Claus Leggewie, un profesor german de politologie, care şi-a adjudecat între timp o notorietate binemeritată, posesor al unei cariere academice internaţionale, se afla la New York. Mare amator de jazz, intră într-un club în care cînta trompetistul său preferat şi formaţia acestuia, intitulată Multi–Kulti.

Reîntors în Germania, Leggewie editează la începutul anilor 90 un volum colectiv de studii printre ai cărui semnatari se află şi teribilistul ecologist, europarlamentarul Daniel Cohn-Bendit. Titlul suna încurajator: „Multi-Kulti. Reguli de joc pentru o republică multietnică”.

Avatarurile multiculturalismului

Oprindu-se relativ recent asupra avatarurilor multiculturalismului, ziarul elveţian Neue Zürcher Zeitung, observa că discursurile în jurul noţiunii erau, încă la finele secolului XX, detensionate, relaxate, nu lipsite de nuanţe folcloristice; acum, situaţia este net diferită.

La disonanţele survenite în dezbateri au contribuit o serie de factori istorici, reali, precum şi diverse orientări ideologice.

Atentatele de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite, cele următoare de la Londra şi Madrid, atentatul pus la cale dar, din fericire, preîntîmpinat în gara de la Köln (spre a nu pomeni decît cîteva din gravele acţiuni teroriste îndreptate împotriva occidentului), atentatele ce continuă să zguduie aproape zilnic înseşi ţările islamice, curmînd zeci şi sute de vieţi, toate acestea au influenţat radical, în conştiinţa colectivă, modul de percepere al lumii islamice, îngustîndu-l, simplificîndu-l.

Între teorie şi realităţi

Abordarea teoretico-eseistică a aşa zisei „coliziuni a culturilor” sau, mai grav, a „războiului civilizaţiilor” a evidenţiat şi marginile mai puţin vizibile ale faliei dintre Orient şi Occident, fără a netezi asperităţile unei anumite multiculturalităţi în ţările în care numărul imigranţilor musulmani este masiv şi tendinţa acestora de ghetoizare, ascendentă.

Factori sociali şi economici "locali" dar şi presiunea "globalizării" au demonstrat şi demonstrează cît de departe este idealul multiculturalist, nutrit de promotorii săi occidentali, de realităţile date. Faptul că o bună parte din temutele societăţi paralele riscă să devină în marile aglomeraţii urbane, societăţi adverse, conferă stringenţă unei politici de integrare rămasă de cele mai multe ori doar la stadiul de deziderat.

Recent, în Republica Federală, unde numărul imigranţilor turci sau al cetăţenilor germani de origine turcă este de peste 3 milioane (la care se adaugă imigranţi şi azilanţi din Europa de Est şi din restul ţărilor lumii) a fost declanşată chiar o campanie publicitară în favoarea învăţării limbii germane.

La Forumul Economic Mondial de la Davos a fost dat publicităţii şi un studiu, consacrat relaţiei dintre Islam şi Occident. Printre colaboratorii şi iniţiatorii proiectului se numără Lolowah, fiica prinţului saudit, Zipi Livni, fost ministru de externe al Israelului, Haakon, prinţul Norvegiei.

Presa germană publicase în avanpremieră cîteva din datele statistice ale studiului; unele contrazic, altele confirmă previziunile, în cel de-al doilea caz, adîncirea prăpastiei între Islam şi Occident sau puternicul clivaj între realităţile date şi modul lor de percepere şi reprezentare.

Judecăţi, nu prejudecăţi

Se poate lesne deduce că dacă marile evenimente politice, situaţia din Orientul Apropiat, războiul din Afganistan, au o influenţă previzibilă asupra relaţiilor dintre musulmani şi occidentali, este foarte dificil de anticipat în ce măsură întîmplările aparent minore au un impact asupra echilibrului unei societăţi multiculturale…

Aşa zisul „război al caricaturilor” ,„Versetele Satanice” ale lui Salman Rushdie, filmul cineastului olandez Theo van Gogh „Submission”, plătit de regizor cu propria-i viaţă,(el a fost înjunghiat în plină stradă de un islamist fanatic) – vorbesc de la sine.

Pledînd pentru multiculturalism, Claus Leggewie şi colaboratorii săi nu au ignorat întru totul dificultăţile pe care le implică convieţuirea în aceeaşi societate a unor indivizi şi grupuri avînd origini şi tradiţii, inclusiv convingeri religioase şi mentalităţi diferite. Din acest motiv, ei au şi propus „ reguli de joc” menite să garanteze convieţuirea paşnică într-o „republică multietnică”.Ceea ce ei nu şi-au putut închipui la începutul anilor 90, este cît de îndepărtate vor fi, în primul deceniu al secolului al XXI-lea, realităţile şi reprezentările lor publice de utopicele idealuri ale unui multiculturalism „abstract”, reperabil şi în versurile lui Schiller, pe muzica celebrei Simfonii beethoveniene.

Autor: Rodica Binder
Redactor: Medana Weident