Musulmanii germani doresc statutul Bisericii catolice

Certurile şi disensiunile dintre diversele organizaţii musulmane, şi reprezentanţii lor religioşi şi laici au continuat să se manifeste. In ciuda acestora se constată totuşi şi un progres. In ce anume constă el? În faptul că dialogul are loc.

Conferinţa Islamică Germană, cum se numeşte ea oficial, este o tentivă de instituţionalizare a dialogului dintre musulmanii din Republica Federală şi statul german. Că ea continuă, în pofida perpetuării multor divergenţe este în sine un fapt pozitiv.

Lungul drum înainte

Nici nu era posibil de altfel ca toate prejudecăţile, problemele şi obstacolele din calea integării imigranţilor musulmani, acumulate într-un răstimp de cîteva decenii, să se rezolve într-un interval de cîteva luni. Cînd conferinţa a fost inaugurată, în toamna anului trecut, nu s-a grăbit de altfel nimeni să promită minuni. Şi nimeni n-a sperat în ele. In mod realist şi pragmatic se poate nădăjdui ca această conferinţă să dea roade abia în doi-trei ani.

Una din chestiunile de bază care se cer rezolvate este ca musulmanii să recunoască statul laic, în temeiul constituţiei în vigoare în Republica Federală. Acestei probleme li s-au dedicat cele dintîi eforturi ale reprezentanţilor comunităţilor musulmane şi ai statului german. Comisiile de lucru instituite în cadrul Conferinţei se ocupă în special de ameliorarea înţelegerii şi de promovarea acceptării ordinii sociale occidentale şi valorilor germane de către imigranţi, precum şi de rezolvarea dilemelor religioase în acord cu concepţia constituţională germană.

Alte subiecte sensibile pe ordinea de zi sunt rolul pe care l-ar putea juca economia şi lumea de afaceri în demontarea prejudecăţilor precum şi, mai ales, raportul dificil dintre securitate şi islamism.

Consiliul de Coordonare Musulman

Or, drumul de parcurs pînă a se ajunge la un consens e foarte lung, după cum reiese între altele din disputele aprinse iscate de constituirea şi revendicările unei asociaţii-umbrelă create recent de unele organizaţii musulmane sub denumirea de „Consiliu de Coordonare Musulman”. In mod îndreptăţit, ministrul federal de interne, Wolfgang Schaeuble, a refuzat să-i recunoască acestei asociaţii statutul de reprezentanţă unică a comunităţilor islamice germane, devreme ce asociaţia nu reprezintă decît circa 10 la sută din musulmanii, care trăiesc în Germania. In consecinţă, Consiliul de coordonare nu-şi poate aroga dreptul de a determina modul în care să se rezolve chestiuni complexe precum învăţămîntul religios islamic în şcolile germane.

Consiliul revendică un statut simlar Bisericii catolice, argumentînd că şi aceasta din urmă i-ar reprezentă pe toţi credincioşii catolici din Germania, inclusiv pe cei care au părăsit instituţia bisericească. In fapt, acest argument e prea puţin valabil. Fiindcă Biserica Catolică reprezintă un grup net mai relevant decît cei aproximativ 350.000 de oameni ai cărui împuternicit pretinde a fi Consiliului de Coordonare Musulman. In plus acest Consiliu ignoră o jumătate de milion de aleviţi precum şi circa 200.000 de şiiţi, care trăiesc şi ei în Germania.

Eforturi pentru minorităţi

Cei 3,5 milioane de musulmani din Germania reprezintă doar 4 la sută din totalul populaţiei. Cu toate acestea statul german şi landurile federale depun, iată, eforturi salutare pentru a intensifica dialogul cu ei, pentru a le veni întîmpinare şi a le înlesni integrarea. Acest demers e salutar şi pentru Germania. Fiindcă modul în care statul german îşi tratează minoritatea e decisiv pentru imaginea şi prestigiul Republicii Federale, de ţară tolerantă, deschisă, capabilă să accepte egalitatea în drepturi a religiilor şi grupurilor etnice minoritare. Din acest punct de vedere, Conferinţa constituie în mod cert un progres.