Muzeul din buncăr

„Împreună cu aliaţii noştri vor fi luate măsurile necesare. Guvernul republicii federale îi roagă pe toţi cetăţenii germani, să aibă încredere în aceste măsuri. Prioritatea acestor momente este să înfruntăm provocările estului hotărâţi, dar liniştiţi”.

Cancelarul german Konrad Adenauer a rostit aceste cuvinte pe 13. august 1961, în ziua în care a fost contruit zidul din Berlin. Au urmat pregătiri pentru o posibilă escaladare a conflictului dintre vest şi est. Guvernul german a fost determinat de către alianţa nord-atlantică să dezvolte planuri proprii pentru funcţionarea unui guvern de război, care prevedeau în primul rând existenţa unui buncăr unde s-ar putea retrage miniştrii germani în cazul unui atac nuclear.

Refugiu pentru oficialii fostei Germanii de Vest

Adăpostul nuclear de dimensiuni colosale a fost edificat în mai multe etape, începând din anul 1961. Buncărul aflat la sud de capitală era ascuns în spatele dealurilor idilice din zona viticolă a văii râului Ahr şi cuprindea o reţea de tuneluri de 19 kilometri. Adăpostul a fost conceput pentru aproximativ 3000 de persoane, cărora le-ar fi revenit sarcina de a guverna Republica Federală într-o situaţie de criză. Din fericire, nimeni nu a ajuns vreodată să conducă soarta Germaniei din întunecatul buncăr.

Cu toate acestea, cei 200 de angajaţi permanenţi ai adăpostului exersau procedurile necesare într-o situaţie de război din doi în doi ani împreună cu 1000 de soldaţi din NATO. Guvernul prefera să nu menţioneze prea des existenţa acestui adăpost anti-nuclear. Nici un cancelar german nu a ajuns vreodată în interiorul buncărului, în cadrul exerciţiilor erau folosite dubluri ale politicienilor.

„Au existat aproximativ 24 de persoane care s-au jucat aici în buncăr de-a cancelarul,” povesteşte Andreas Kübler de la oficiul federal al construcţiilor.

După sfârşitul Războiului Rece, rolul adăpostul anti-nuclear s-a schimbat. Politicienii din Berlin au decis ca dimensiunile aşa-numitei „Dienststelle Marienthal” să fie reduse în 1994. Ministerul finanţelor s-a arătat generos în legătură cu aceste măsuri şi a alocat un buget de 2,5 milioane pentru organizarea unui „Muzeu al Războiului Rece” în fostul adăpost.

Buncărul va fi transformat în muzeu

În prezent mai există reţele subterane de 200 de metri, care vor fi reorganizate în forma unui muzeu în cooperare cu muzeul de istorie „Haus der Geschichte” din Bonn. Vizitatorul va putea vedea pricurile pe care urmau să doarmă politicienii adăpostiţi în buncăr, dar şi centralele de comandă şi încăperile prevăzute pentru conferinţe de urgenţă. Intrarea în tunel va fi completată cu o clădire de dimensiuni mai mari.

„Aici vom avea o încăpere de intrare cu panouri pe care va fi prezentat materialul. În încăperile secundare vor fi prezentate filme despre acea perioadă. Sperăm să obţinem cât mai multe obiecte autentice pentru expoziţie”, a declarat Wilbert Herschbach, directorul asociaţiei „Alt-Ahrweiler” care se va ocupa pe viitor de muzeu.

Documentare a diferitelor etape ale celui de-al doilea război mondial

Istoria buncărului reflectă etapele zbuciumatului trecut al Germaniei. A fost construit în secolul al 19-lea în timpul războiului dintre Franţa şi Germania. În timpul celui de-al doilea război mondial, nazişti au folosit tunelul subteran ca fabrică, unde au fost produse rachete de tip V2 de către numeroşi prizonieri supuşi la muncă silnică. Spre sfârşitul conflagraţiei, oamenii din localitatea Ahrweiler din apropierea buncărului au folosit încăperile subterane ca refugiu împotriva atacurilor aeriene ale aliaţilor. Muzeul îşi propune să documenteze fiecare din aceste etape istorice în parte.

Primii vizitatori vor putea pătrunde în vechiul buncăr în luna august a anului 2007.