Naţionalismul sforăitor al lui Crin Antonescu

Singura idee "liberală" pe care Antonescu a susţinut-o public de cînd se află în fruntea partidului a fost "Jos Băsescu!". Idee pe care o susţine în continuare pentru că, întrebat fiind după invalidarea referendumului dacă se poate pune problema unei noi suspendări a lui Traian Băsescu de către Parlament, acesta a răspuns ca un robot: "Fără doar şi poate".

Obsesia liderului liberal de a ajunge cît mai repede şeful statului, bazîndu-se exclusiv pe scăderea drastică a popularităţii lui Traian Băsescu, are toate şansele să-i fie fatală.

Eşecul suferit de USL în încercarea de a-l demite pe preşedintele ales nu ar trebui să rămînă fără urmări. Orice eşec al unei acţiuni politice trebuie decontat de iniţiatorii acelei acţiuni. Iar decontările ar trebui făcute mai ales în tabăra PNL, acolo unde tot mai multe voci par să nu mai aprobe politica de aventurier a lui Crin Antonescu, cel care a fost, împreună cu Dan Voiculescu, vîrful de lance al încercării de demitere a preşedintelui Băsescu.

În cele 50 de zile cît a fost preşedinte interimar al statului, am putut vedea în Crin Antonescu un personaj politic fără experienţă, fără anvergură, cu acelaşi discurs găunos, populist şi revanşard pe care i-l ştiam, care a încălcat Constituţia participînd la mitingurile electorale ale USL şi la şedinţele de partid ale PNL.

Preşedintele "discret", aşa cum a promis că va fi în perioada interimatului la Cotroceni, a apărut săptămînal la Antena 3, în toată perioada de după referendum, "înfierînd" instituţiile europene care şi-au permis să transmită puterii de la Bucureşti avertismente clare privind încălcările grave ale Constituţiei şi ale legilor de funcţionare a statului de drept.

Aceste instituţii, dar şi presa internaţională care a relatat consistent despre criza din România, au devenit în ieşirile publice ale lui Crin Antonescu inamicul public numărul unu pentru cei 7,4 milioane de români care au votat împotriva preşedintelui Traian Băsescu.

Fiind tot timpul porta-vocea românilor care au votat la referendum, neasimilînd în nici o ieşire publică, măcar în treacăt, pe acei români care nu s-au prezentat la vot, ca şi cum aceştia ar fi cetăţeni de rangul doi sau, mai rău, cetăţeni anonimi, Crin Antonescu a identificat şi o conspiraţie a adversarilor săi politici, care ar fi determinat organismele europene să ne atragă serios atenţia asupra derapajelor de la democraţie la care s-a dedat guvernul USL. El a afirmat, ne aducem aminte, că "împotriva imaginii României a existat o acţiune coordonată, finanţată."

O astfel de afirmaţie de o asemenea gravitate ar fi trebuit să fie însoţită de exemple de netăgăduit, de un raport al directorului Serviciului de Informaţii Externe, care să confirme măcar în parte ceea ce declară public un şef de stat, fie el şi interimar. Evident că nimic din toate acestea nu a fost adus la cunoştinţa publicului, iar afirmaţia a fost uitată cu mult prea mare uşurinţă.

De fapt, în perioada cît a fost preşedinte interimar, am putut constata la Crin Antonescu o latură a personajului politic pe care i-o cunoşteam mai puţin, şi anume o incapacitate a acestuia de a accepta că, în calitatea noastră de membri ai Uniunii Europene, avem obligaţia de a respecta normele şi obligaţiile pe care le respectă şi celelalte state membre. Este vorba aici de un naţionalism îngust, fanfaron, retrograd pe care liderul PNL îl livrează "poporului demn", pe post de buletin de vot.

Cînd milioane de români realizau riscul de a ne îndepărta tot mai mult de Europa, preşedintele interimar Antonescu lăsa să se înţeleagă că emisari ai lui Traian Băsescu mituiesc comisari europeni pentru ca aceştia să-l repună în funcţie pe preşedintele ales.

Cum pot să aibă încredere cancelariile europene într-un astfel de lider politic care vrea să ajungă preşedintele României? Este, desigur, o întrebare retorică.