Naţiunile Unite - 60 de ani de la înfiinţare

Organizaţia premergătoare Naţiunilor Unite – Liga Naţiunilor, înfiinţată în urma primului război mondial, a eşuat în mod tragic, deoarece avea un mare deficit: cele mai puternice ţări ale lumii nu s-au alăturat Ligii. Aceasta a fost astfel forţată să privească neputincioasă cum Germania şi Japonia declanşau al doilea război mondial. Jeff Laurenti, expert în istoria Naţiunilor Unite la Century Foundation afirmă:

„Învăţătura pe care am tras-o din eşecul Ligii Naţiunilor este că marile puteri ale lumii precum Statele Unite sau Uniunea Sovietică nu pot fi excluse, în speranţa că lumea va deveni de la sine mai sigură. Marile puteri au încercat să nu se implice în războaiele altor popoare şi au devenit ţintele unor agresiuni neprovocate”, am încheiat citatul.

Preşedintele american Franklin D. Roosevelt a preluat iniţiativa în decursul celui de al doilea război mondial. El era conştient de faptul că are nevoie de aliaţi puternici pentru a creea o organizaţie mondială eficientă. Mai întâi, Roosevelt s-a sfătuit cu premierul britanic Winston Churchill, iar mai târziu a invitat şi Uniunea Sovietică şi China la masa negocierilor. În septembrie 1944 s-a schiţat planul organizaţiei care a fost înfinţată doar un an mai târziu la San Francisco.

Roosevelt, Churchill şi Stalin nu doreau însă să piardă controlul asupra Naţiunilor Unite. Astfel au înfiinţat o adunare generală în care sunt reprezentate toate ţările, dar fără prea mare putere de decizie şi au creat în schimb un consiliu de securitate puternic, în care şi-au asigurat un loc permanent, corelat cu un drept de veto. Thomas Weiss, cercetător politic la universitatea din New York explică:

„Motivul pentru care Statele Unite s-au alăturat Naţiunilor Unite dar nu Ligii Naţiunilor este dreptul de veto. Acesta este şi motivul pentru care a aderat Uniunea Sovietică la Oragnizaţie”, a spus el.

Începuturile Naţiunilor Unite au fost promiţătoare – în 1948 a fost emisă Declaraţia Drepturilor Omului, piatra de temelie a Organizaţiei mondiale. Dar războiul rece a dezbinat alianţele. Conflictul dintre comunism şi capitalism a paralizat consiliul de securitate şi astfel întregul mecanism al Naţiunilor Unite.

Criza s-a rezolvat doar odată cu prăbuşirea zidului Berlinului, iar Naţiunile Unite au luat un nou avânt, în principal prin misiuni de pace. În 1988 organizaţia a primit premiul Nobel pentru pace. Astăzi se poate privi la un lung şir de succese ale Căştilor Albastre în ţări precum Cambogia, Mosambic şi chiar în Balcani.

La 60 de ani de la înfiinţare, secretarul general al Naţiunilor Unite, Kofi Anan doreşte o reformă amplă a ONU, care să cuprindă şi o extindere a consiliului de securitate, ceea ce trezeşte speranţa unor state precum Germania şi Japonia de a primi un loc permanent şi cu drept de veto în cadrul acestui înalt for al organizaţiei mondiale.