NATO în 2008

La Bucureşti, preşedintele american George Bush îşi va lua adio de la alianţa nordatlantică. Reuniunea din capitala României va fi ultima organizată de NATO la care Bush va participa înaintea expirării mandatului său prezidenţial.

Or liderii celor 26 vor avea de tranşat câteva mari dileme, între care şi eventuala extindere a alianţei, după cum a subliniat secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer.

Iniţial, se prevăzuse ca la Bucureşti să se ia decizia lărgirii pactului defensiv nordatlantic, prin cooptarea croaţilor, albanezilor şi macedonenilor. Chestiunea părea clară, iar hotărârea luată, dar între timp certitudinile au dispărut.

Alianţa nu le-a certificat deocamdată candidaţilor capacitatea de a adera. Cele trei state, dintre care Croaţia are şansele cele mai mari de a fi cooptată, vor depune în următoarele săptămâni eforturi diplomatice intense pe lîngă cartierul general al NATO, de la Bruxelles, spre a-şi polei imaginea.

Dar obiecţiile împotriva integrării Albaniei sunt majore, ţinînd cont de teama unora dintre vesteuropeni de a supăra Kremlinul. Fiindcă în contextul tensiunilor iscate de problema provinciei Kosovo, Moscova ar considera preluarea Albaniei ca pe un nou "afront" al occidentului la adresa Rusiei.

America doreşte nu doar aderarea cît mai grabnică a celor 3 ţări, ci şi pe cea a Ucrainei şi Georgiei, care ar putea fi integrate pe termen mediu. Dar şi adversitatea faţă de aderarea lor a sporit în ultima vreme în rândul unora din membrii vesteuropeni ai alianţei, din pricina aceleiaşi Rusii şi a fricii de ea ori de pierderea unor afaceri rentabile cu Moscova.

Probleme spinoase ridică şi angajamentul afgan al NATO. Ţara de la poalele Hindukuşului continuă să fie instabilă şi marcată de un număr crescînd de atetntate sinucigaşe, în pofida prezenţei celor peste 40.000 de militari ai trupei de protecţie conduse de NATO şi alcătuite în majoritate din militarii statelor membre.

Alianţa e îngrijorată şi de progresiva erodare a susţinerii publice occidentale pentru importanta sa operaţiune afgană. În plus, misiunea din Afganistan rămîne, politic, un cui al lui Pepelea, de care îşi agaţă haina te miri cine. SUA stăruie ca Germania să-şi transfere unităţi combatante în zonele de cele mai periculoase de conflict din estul şi sudul Afganistanului. Germania refuză această revendicare, subliniind că a dislocat în nord 3.000 de militari şi are şi alte sarcini de poliţie internaţională - bunăoară în Kosovo.

In fine, nu puţini se tem de criza pakistaneză şi de probabilul ei impact negativ asupra Afganistanului.