Natura tiraniilor

Ce face o dictatură spre a-şi polei imaginea? Din când în când, prestigiul şifonat al unei tiranii care-şi îngenunchează supuşii, îi siluieşte, îi oprimă, îi sărăceşte şi înfometează, se lasă netezit prin şmecherii politice, înlesnite de prietenii cu metehne morale ai dictatorilor.

Unui ministru de externe socialist, precum spaniolul Miguel Moratinos, nu i se pare de pildă câtuşi de puţin abject să dea mâna cu liderii regimului cubanez, care au întemniţat zeci de disidenţi anticomunişti.

Unii dintre ei, precum Orlando Zapata, şi-au pierdut anul acesta viaţa după gratii, în urma unor greve ale foamei. Spre a împiedica alte evenimente similare, de natură să deterioreze şi mai grav imaginea externă a regimului castrist, Cuba i-a oferit lui Moratinos punerea în libertate a 52 dintre numeroşii cubanezi militanţi pentru drepturi civile, închişi de ani de zile de aparatul represiv de la Havana.

Eliberarea lor, sub condiţia emigrării şi expedierea lor în Spania, este o veste în sine bună, care însă nu-i aureşte lui Moratinos blazonul. Şi ea nu pare să fi ameliorat sensibil nici imaginea Cubei comuniste, devreme ce, potrivit ziarului olandez de Volkskrant, „regimul de la Havana e departe de orice liberalizare politică”. Potrivit cotidianului din Amsterdam, "punerea în libertate a celor 52 de disidenţi nu reprezintă defel semnalul unei schimbări de curs a Cubei", chiar dacă "regimul a slăbit întrucâtva şurubul economic."

Care e adevărata natură a tiraniilor aflăm din ziarul danez Jyllands-Posten, care osândeşte fără echivoc torturarea şi condamnarea la moartea prin lapidare a unei femei acuzate în Iran de adulter, căreia i s-a smuls confesiunea prin intermediul a 99 de lovituri de bici. Ziarul deplânge "ruşinoasa" absenţă a oricărui angajament al Naţiunilor Unite împotriva "demenţei" fără de sfârşit din Iran.

Tagesspiegel din Berlin se opreşte asupra situaţiei extrem de dificile în care se găsesc disidenţii iranieni refugiaţi în Turcia după trucarea, anul trecut, a alegerilor prezidenţiale iraniene şi represiunea sângeroasă declanşată de autorităţile de la Teheran spre a curma protestele interne.

Disidenţii iranieni refugiaţi se plâng de supravegherea şi ameninţările la care sunt supuşi, pe teritoriul turcesc, de către agenţii secreţi ai regimului de la Teheran, în timp ce relaţiile dintre Iran şi Turcia înfloresc.

Nici Rusia postcomunistă nu stă prea bine la capitolul respectării drepturilor omului. Cu toate acestea, cancelarul german, „Angela Merkel şi-a depăşit rezervele cu privire la Rusia”, afirmă cotidianul italian Corriere della Sera, care atribuie această schimbare stilului diferit de al lui Vladimir Putin, afişat de actualul preşedinte al federaţiei, Dmitri Medvedev.

"Berlin şi Moscova au găsit o cale pragmatică de a coopera", afirmă şi Osnabrücker Zeitung. Ziarul german remarcă faptul că "tensiunile ivite în urma războiului din Georgia şi a ameninţărilor proferate de Putin par a aparţine altui timp". În prim-planul raporturilor ruso-germane s-ar situa acum "realizabilul atât în domeniul relaţiilor economice bilaterale cât şi în sfera provocărilor internaţionale".

Moscova, mai speră ziarul, pare "înclinată să renunţe la cursul unilateral al unei politici naţionaliste agresive", tipice pentru superputerea de odinioară. Miza ar fi "apropierea Rusiei de UE, fără să se sporească temerile" de Moscova, resimţite de statele esteuroene, precizează cotidianul.

Ar fi vorba de o reluare a mai vechii "Realpolitik" germane, e de părere cotidianul austriac Der Standard, care, totuşi, elogiază faptul că Merkel n-a trecut sub tăcere (în Rusia) domeniul sensibil al drepturilor omului, aşa cum obişnuia să facă predecesorul ei Schröder. Referindu-se la dorinţa Rusiei de a-şi moderniza economia cu ajutor nemţesc, ziarul relevă că acest deziderat nu se împacă defel cu "noua lege a serviciilor de informaţii ruseşti care acordă puteri încă şi mai ample" poliţiei secrete a Moscovei.

"Raporturile ruso-germane", admite şi Hamburger Abendblatt, "n-au fost niciodată mai bune". Moscova satisface doleanţele occidentale. Germaniei i se oferă afaceri gigantice. Dar "abordarea de către Angela Merkel a chestiunilor ţinând de respectarea drepturilor omului nu trebuie, în nici un caz ,să se înţepenească în proiectul unui ritual golit de orice substanţă", îi recomandă cancelarului ziarul din Hamburg.

Fiindcă, deşi Medvedev are un comportament mult mai acceptabil decât Putin, "Rusia continuă să fie un stat în care criticii regimului sunt asasinaţi, în care demnitarii locali domnesc precum suzeranii feudali de pe timpuri şi în care serviciile secrete obţin puteri ce amintesc de epoca sovietică".

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Rodica Binder