Negru, roşu, galben, verde şi roşu închis

De la Konrad Adenauer până la Helmut Kohl şi Angela Merkel: Uniunea Creştin Democrată (CDU)) împreună cu partidul înfrăţit din Bavaria, Uniunea Creştin Socială (CSU) au guvernat cea mai mare parte a istoriei postbelice a Germaniei. Alegătorii au venit cu preponderenţă din rândurile simpatizanţilor catolici ai unei doctrine de centru. Culoarea partidelor: negru. Ceea ce nu denotă nicidecum pesimism - să nu uităm că ambele formaţiuni poartă "creştin" în titulatură. Partidele sunt încadrate la categoria "conservator".

Negru şi conservator

Conform tradiţiei, idealurile celor două partide sunt determinate de o doctrină profund creştină. Iar în calitate de partide populare caută să găsească o aprobare cât mai largă în rândurile cetăţenilor germani. De obicei au preferat să coalizeze cu Partidul Liberal-Democrat (FDP), dar "la nevoie" se lasă atrase şi în aşa numitele Mari Coaliţii cu Partidul Social-Democrat (SPD). O asemenea coaliţie a existat pentru prima oară în anii 1960 şi acum din nou începând cu 2005.

Roşu şi social-democrat

Printre picături, cei care au avut cel mai des cancelaria în propria ogradă au fost social-democraţii. SPD-ul a nominalizat cancelari precum Willy Brandt, Helmut Schmidt şi, cel mai recent, Gerhard Schröder. Fundalul roşu aprins al siglei partidului îşi are originile în a doua jumătate a secolului al 19-lea odată cu mişcarea muncitorească. Iar SPD a existat, chiar sub acelaşi nume, din timpul Republicii de la Weimar. Ca multe alte partide, el a fost interzis de nazişti, mulţi membri şi simpatizanţi îngroşând rândurile deţinuţilor din lagărele de concentrare. După război, formaţiunea a suferit de pe urma diferitelor disensiuni ideologice, până la "Programul de la Godesberg", când a fost decisă distanţarea de direcţia unei formaţiuni socialiste muncitoreşti şi transformarea într-un partid social-democrat, menit să atragă mai multe voturi. Astăzi, SPD este cel de-al doilea mare partid popular al Germaniei, care militează, în principal, pentru protecţie socială şi drepturile angajaţilor.

Verde - mai mult decât ecologişti

Până la începutul anilor 1980, social-democraţii nu prea avea de ales în momentul în care se dovedea necesară formarea unei coaliţii. Ori făceau compromisuri liberalilor (FDP), ori îşi aplecau urechea la nevoile conservatorilor. Apoi aveau să apară însă ecologiştii. Ei îşi au originile în mişcările pacifiste ale anilor 1970, dar şi în cele feministe sau cetăţeneşti. Nu-i de mirare aşadar că militează în principal pentru protecţia mediului şi egalitatea de şanse între sexe. Încetul cu încetul a fost probată o coaliţie la nivel local, până s-a impus şi la nivel federal coaliţia dintre social-democraţi şi verzi. În unele cazuri, paleta politică locală se arată şi negru-verde, ce-i drept aceste manifestări sunt destul de izolate.

Verdele mai la modă decât galbenul

Partidul Liberal-Democrat (FDP), care şi-a ales galbenul drept culoare reprezentativă, şi-a pierdut poziţia de factor decisiv între conservatori şi social-democraţi. Până în 1990, liberalii erau mai mereu "Junior Partner" la fiecare guvernare - de atunci nu prea s-a mai întâmplat. FDP este adeptul doctrinei liberale şi respinge orice amestec prea mare al statului în economie sau alte domenii. Deseori, liberalii sunt avocaţii actorilor economici mici şi mijlocii, dar cu toate acestea nu reuşesc să scape de stigmatul partidului "celor care câştigă mai bine".

Roşu - roşu: pentru mulţi social-democraţi o eliminare

La Berlin, de exemplu, există de ani de zile o coaliţie roşu-roşu, formată de social-democraţi cu Partidul de Stânga. Acesta din urmă, câştigă constant alegători şi de unde mai simplu să-i atragă decât din rândul celor cu orientare de centru-stânga... În interiorul SPD-ului, dezbaterile apropos de poziţia social-democrată faţă de Stânga sunt cât se poate de aprinse.

Problema este la fel de veche precum formarea acestui partid. Ramura din Germania de Est îşi are originile în rămăşiţele Partidului Socialist al Unităţii Germaniei (SED) al fostei RDG. Imediat după căderea Cortinei de Fier, membrii SED au format Partidul Socialismului Democratic (PDS). Ramura vestică este o aripă desprinsă din SPD, "Alternativa pentru Dreptate Socială" (WASG). Între timp, PDS şi WASG s-au unit sub cupola Partidului de Stânga, care dă de înţeles că înţelege nevoile omului de rând.

Extremişti de dreapta în politica germană

Extrema dreaptă a avut darul de a atrage mereu atenţia pe scena politică. Cel mai de marcă exponent al mişcării este Partidul Naţional-Democratic al Germaniei (NPD), care a reuşit în repetate rânduri să treacă de pragul minim de 5% necesar reprezentării în parlamentele regionale. Toate tentativele de a interzice formaţiunea au eşuat până în prezent, datorită unor vicii de procedură.

Link-uri utile:

CDU: www.cdu.de

CSU: www.csu.de

SPD: www.spd.de

Die Grünen: www.gruene.de

FDP: www.fdp.de

Die Linke: www.die-linke.de