Nici candidaţii ideali nu sunt scutiţi de semne de întrebare

Acum aproape doi ani, când a acceptat prima oară să devină candidat pentru funcţia de preşedinte al Germaniei (mai fusese invitat în 1999 dar refuzase), Joachim Gauck se bucura nu doar de susţinerea celor ce îl propuseseră (opoziţia social-democrat-ecologistă) ci şi de respectul unei bune părţi a majorităţii conservator-liberale care avea să impună, în final, opţiunea susţinută de cancelarul Angela Merkel.

În ce priveşte populaţia, sondajele îl creditează cu simpatia majorităţii germanilor. Atunci, când a pierdut cursa pentru Preşedinţie, a făcut-o punând la grea încercare coaliţia de guvernământ: Gauck pierdea în runda a treia partida cu astăzi demisionatul Christian Wulff (iar majoritatea acestuia nu fusese deloc convingătoare).

Lui Gauck, propus de opoziţia de centru-stânga, nu îi pare deloc greu să coabiteze cu o putere de centru-dreapta. Nici puterii nu ar trebui să îi fie greu să coexiste cu Gauck. O problemă ar putea, eventual, avea cancelara Angela Merkel, obligată, zilele trecute, să facă un salt peste propria-i umbră; în fond, din unghiul ei, nominalizarea lui Gauck valorează cât recunoaşterea unei greşeli comise de Merkel în pariul politic din urmă cu doi ani.

Mai degrabă opoziţia ar putea să aibă parte de surprize de pe urma relaţiei cu viitorul - probabil - preşedinte. Destule dintre ideile sale nu coincid cu părerile taberei social-democrat-ecologiste (până la urmă, citându-l pe filosoful polonez Leszek Kolakovski, Gauck se înţelege pe sine însuşi drept un liberal de stânga conservator).

Rămân şi destule necunoscute în ce îl priveşte pe Gauck. Până acum a făcut extrem de puţine referiri la politica internaţională. Or, printre misiunile şefului statului este reprezentarea internaţională a Germaniei; ca atare, ar fi de dorit ca lumea să afle mai multe despre ce gândeşte Joachim Gauck în privinţa crizei din zona euro sau a tensiunilor diplomatice din relaţiile internaţionale.

Germania s-a uitat cam mult spre interior, în zilele în care şi-a căutat viitorul preşedinte. E drept că după două mandate prezidenţiale eşuate, nici nu e de mirare. Într-o perioadă cu multe dosare de politică externă complicată, se poate cel mult spera că Joachim Gauck va reuşi să nimerească tonurile şi nuanţele potrivite.

Poate că, din acest punct de vedere, Germania ar fi trimis un semnal mult mai interesant către exterior discutând, cel puţin, candidatura la funcţia supremă în stat a fostului preşedinte al Parlamentului European, Hans-Gert Pöttering.

Autor: Peter Stützle / cş
Redactor: Petre M. Iancu