1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Nici dicționarele nu mai sunt ce-au fost

Horațiu Pepine
16 martie 2017

Farsa definițiilor din Dicționarul Explicativ online ne pune în gardă cu privire la fragilitatea culturii digitale și la nesiguranța pe care o insinuează pe toate planurile.

https://p.dw.com/p/2ZJqU
Imagine: picture-alliance/dpa

Administratorul site-ului dexonline.ro recunoaște că a pus la cale o farsă pe seama elevilor din clasa a VIII-a care participau la o examinare organizată de Ministerul Educației la scară națională. Bănuind că elevii caută online (și fraudulos desigur) definiția unor termeni, acesta le-a falsificat definiția în timpul cât a durat examenul ca să-i inducă în eroare. Uimitoare este veselia iresponsabilă cu care își mărturisește faptele. Mai mult, autorul farsei pare încântat de el însuși și de ingeniozitatea sa. Sub aspect tehnic, nimic de zis. În plus, chiar modul în care definițiile au fost deturnate a fost abil, întrucât a mizat pe o confuzie de planuri, sau pe o paronimie. Dar amănuntele acestea contează mai puțin. Ceea ce nu remarcă nici autorii farsei, nici presa care le popularizeaza isprava este că ei nu au făcut decât să scadă credibilitatea dicționarului. Dacă este posibil ca, în anumite împrejurări neanunțate, definițiile să fie greșite, în mintea oricui se va strecura îndoiala. Cu alte cuvinte a avut de suferit autoritatea dicționarului online. ”Nici măcar în Dex nu mai poți avea încredere”, se va spune - și pe bună dreptate, de vreme ce, în spatele cuvintelor se află cineva gata să le falsifice înțelesul, după bunul său plac. Sau, cu un termen încărcat de cele mai întunecate semnificații, cum să mai ai încredere când și dicționarele sunt ”manipulate” sau, cel puțin, manipulabile.

Administratorii acestui site nu se găsesc oficial în serviciu public, dar de fapt ei chiar asta fac: îndeplinesc o funcție publică și prin urmare ei nu aveau voie să falsifice definițiile. Nu prin raportare la o lege, ci la o exigență minimală care decurge din chiar rolul asumat. Dacă pretinzi că oferi definițiile cuvintelor -  așa cum le prezintă dicționarele consacrate - nu poți face asta cu intermitență, ci în mod continuu, fără niciun hiatus. În fine ca să nu o mai lungim, administratorii site-ului cu pricina și-au încălcat contractul nescris cu publicul.

Problema este chiar mai gravă, căci intervenind în procesul școlar (care nu îi privea câtuși de puțin) au șubrezit încă o dată autoritatea cunoașterii. Problema societății de azi este că, de cele mai multe ori, nu mai pare capabilă să ofere o cunoaștere utilă, că nu mai poate transmite o experiență demnă de a fi preluată de generațiile noi. Părinții nu pot transmite experiența lor către copii, nu doar pentru că nu mai au autoritatea necesară, dar mai ales pentru că nu mai dețin o experiență semnificativă, fiind prizonierii unor vieți rutiniere și standardizate, iar școala, ca o încununuare a acestei situații, nu mai are nici ea nimic de predat. Vechea cultură umanistă, literatura, istoria, filosofia, limbile vechi sunt deja abandonate pe scara largă, în beneficiul exprimării ”personale” a elevilor și a gândirii ”libere”. Învățatul ”pe de rost” al marilor texte clasice a devenit simbolul odios al unei școli represive. Cu excepția matematicii, ca temei al singurei cunoașteri care își mai află azi utilitatea, nimic nu mai poate fi cristalizat ca experiență transmisibilă. În consecință, școala cu profesorii ei cu tot - oricât ar fi ei de talentați și devotați - nu se mai bucură de nicio autoritate și de niciun prestigiu. E ceva care ține de chiar structura logică a acestei situații.

Ultimile urme de autoritate de tip clasic se mai găsesc în întreprinderile ”utilitare”, ca dicționarele, hărțile (mai ales cele rutiere), tabelele matematice, compendiile medicale, buletinele meteo, în rest totul fiind supus opiniei și plebiscitării permanente. Or, dacă și acestea se vădesc nefiabile, ce mai rămâne ca reper ferm în viața oamenilor? În ce mai poți avea încredere?

Frauda de la examen e o problemă cât se poate de serioasă la rândul ei, dar revine școlii să o trateze interzicând pur și simplu elevilor să intre în examen cu telefoanele mobile. E chiar de mirare că acest lucru nu s-a întâmplat deja. A falsifica dicționarele însă e un fel de a relativiza și ultimile repere, încurajând, în plus, ideea că noua cultură digitală, fără un suport material tangibil și inalterabil, devine încetul cu încetul terenul tuturor manipulărilor posibile.