Noi constelaţii ale puterii

Situaţie care – în optica observatorilor de la Bucureşti - i-ar permite preşedintelui Băsescu să mai facă un pas decisiv în strategia pe termen lung pe care şi-a elaborat-o. Preşedintele - scrie ziarul elveţian – vizează alcătuirea unei forţe omogene şi puternice de centru dreapta pentru a obţine o poziţie majoritară faţă de post comunişti ( alias social - democraţi ) care sunt încă bine ancoraţi instituţional.

Momentul pentru o astfel de modificare fundamentală a constelaţiei puterii în ţară este favorabil şi fiindcă social - democraţii, angrenaţi în lupte interne între diversele aripi, au atins cea mai scăzută cotă de popularitate în sondajele de opinii. Articolul se întreabă dacă scindarea liberalilor va duce inevitabil spre alegeri anticipate după cum se aşteaptă unii obervatori.

Înainte de aderare ne ocupăm de lupte politice

Prin urmare, cu puţină vreme înaintea aderării lor la Uniunea Europeană, România şi Bulgaria se irosesc în dispute politice interne – află azi cititorul cotidianului SÜDDEUTSCHE ZEITUNG din subtitlul unui articol semnat de Klaus Brill. Faptul că preşedintele Traian Băsescu îl atacă deschis pe premierul Călin Popescu Tăriceanu, deşi partidele celor doi alcătuiesc împreună guvernul, nu reprezintă ceva nou pentru români constată de la bun început autorul relatării.

Şi dacă, de voie de nevoie, împreună s-a reuşit aducerea României în Uniunea Europeană acum, cînd ţelul este pe punctul de a fi atins, divorţul pare inevitabil iar România pare a-şi lua în primire noul său statut de membru al Uniunii Europene într-o fază de scindări şi instabilitate politică. Ceea ce slăbeşte substanţial forţele necesare pentru o cauză mai bună.

Instabilitatea politică dăunează reformelor

Şi relatarea din SÜDDEUTSCHE ZEITUNG enunţă ipoteza alegerilor anticipate, dorită încă demult de preşedintele Băsescu, Tăriceanu aflîndu-se acum la „mare ananghie”. Nu se ştie însă dacă scrutinul anticipat va aduce foloase sau pagube procesului de democratizare. Dar, o privire aruncată în vecini, în ţările Europei centrale şi de răsărit, dezvăluie efectele nocive asupra reformelor aflate în curs pe care le au luptele politice interne, incapacitatea adversarilor de a ajunge la soluţii de compromis.

Chiar şi în Germania - scrie autorul - este cunoscut acest fenomen: constelaţiile politice nefavorabile au un efect paralizant şi provoacă”nevroze de profilare”. România nu este un caz special se mai menţionează în textul analizei. Ceea ce – putem adăuga la rîndul nostru – nu poate fi nici scuză, nici alibi pentru cei vizaţi.

Poloniu 210 în Germania

Ziarele germane se mai ocupă azi intens de cazul Kowtun, legat de călătoria poloniului ucigaş din Rusia via Germania în Marea Britanie, cheia uciderii lui Litvinenko aflîndu-se indubitabil la Moscova - scrie WESTDEUTSCHE ZEITUNG după descoperirea urmelor de polonium la Hamburg. Iar DRESDNER NEUESTEN NACHRICHTEN are certitudinea că Litvinenko a fost amestecat în afaceri dubioase, vrînd să obţină prin şantaje sume mari de bani. Victima a fost un adversar al preşedintelui Putin ceea ce nu a constituit neapărat o garanţie a integrităţii sale morale.

Umbra cazului Litvinenko va afecta însă relaţiile Rusiei cu Marea Britanie şi cu întreaga Uniune Europeană crede BERLINER ZEITUNG explicînd şi de ce: „Occidentul nu consideră Rusia lui Putin drept un partener demn de încredere iar Rusia nu crede că apusul i-ar vrea binele.”

Augusto Pinochet a decedat

In America Latină, odată cu moartea lui Pinochet şi cu sfîrşitul dictaturii lui Castro, pare a se încheia o epocă a extremelor - persupune BASLER ZEITUNG - comentînd decesul dictatorului din Chile. Pinochet a salvat republica Chile de comunism - scrie DAILY TELEGRAPH - lovitura de stat pe care a pus-o la cale a fost singura modalitate de a curma eventualitatea unei noi Cube pe continentul latino - american.

Pinochet a fost corupt - atrage atenţia THE GUARDIAN şi el şi-a dat obşteescul sfîrşit nu pe salteaua unei închisori cum ar fi meritat, ci în propriul său pat, la el acasă - scrie LA REPUBLICCA adăugînd: „a murit nepedepsit dar detestat”. Şi poate pedeaspa supremă a fost aceea de a o fi văzut instalată la preşedinţia republicii Chile pe fiica unui adversar omorît în tortură, în timpul dictaturii sale.