Noi numiri la instanţa supremă

Ministrul de Justiţie are un cuvînd greu de spus în desemnarea viitorilor judecători la cea mai înaltă instanţă. El îi recomandă pe candidaţi, care vor trece prin sita Consiliului Superior al Magistraturii, fiind ulterior confirmaţi de preşedintele ţării.

Reforma despre care se vorbeşte insistent în Justiţia românească are ca scop principal asigurarea unei independenţe depline a puterii judecătoreşti. Or, prin aceste proceduri, partidele politice continuă să aibă o covîrşitoare influenţă asupra carierei unui magistrat. Se aşteaptă ca noile legi ale Justiţiei, aflate în Parlament să limiteze, dacă nu să elimine complet influenţa politicului în Justiţie, dar deocamdată desemnarea noilor membri la Înalta Curte de Casaţie şi de Justiţie se va face după vechea regulă.

În luna iunie, 20 de judecători îşi încheie mandatul, iar în septembrie expiră mandatele a altor 10 judecători. Toţi cei 30 au fost numiţi în 1998 de către fosta administraţie Constantinescu. Problema influenţei politice asupra Justiţie se punea şi pe vremea aceea cu aceeaşi acuitate, deşi dintr-o perspectivă diferită.

Una dintre problemele Justiţiei româneşti, remarcată îndată ce a căzut comunismul şi sesizată şi de rapoartele mai vechi ale Comisiei Europene, a fost aceea a magistraţilor compromişi, legaţi strîns de practicile abuzive ale regimului comunist. Dacă românii şi-au dobîndit atît de greu proprietăţile confiscate şi dacă astăzi România este condamnată la CEDO, acest lucru se datorează acelor magistraţi români care se opuneau făţiş reparaţiilor. Nevoia unei primeniri umane a Justiţiei a făcut ca legea de organizare judecătorească din 1992 şi care subordonează Justiţia politicului să rămînă multă vreme în vigoare. Partidele anticomuniste doreau la rîndul lor controlul asupra Justiţiei cu scopul de provoca o primenire umană a aparatului judecătoresc. A fost şi este încă o problemă extrem de delicată şi nu lipsită de ambiguităţi.

În orice caz, se explică astfel, de ce în România, Justiţia a rămas atît de multă vreme subordonată partidelor politice şi de ce sentinţele Curţii Supreme de Justiţie au fost atît de controversate. Iată, de exemplu, acum în iunie expiră mandatul judecătorului Ştefan Mateescu, cel care l-a condamnat la 18 ani de închisoare pe liderul minerilor Miron Cozma. Ion Iliescu aflat în opoziţie a acuzat guvernul de atunci de presiuni asupra Justiţiei, considerînd că sentinţa dată lui Cozma ar fi fost comandată politic. Cu toate acestea, de teama reacţiilor occidentale, ulterior preşedintele Iliescu revenit la putere, a respins cererile de graţiere ale lui Miron Cozma.

Este vremea acum, în prag de aderare la Uniunea Europeană, a unei schimbari fundamentale, care nu se poate face decît prin schimbarea legilor şi a procedurilor de numire a judecătorilor. Ministrul de Justiţie şi implicit partidele ar trebui, ţinînd seama de istoria românească şi de toate suspiciunile create să renunţe complet la prerogativele lor. Societatea româneasca şi UE aşteaptă acest lucru. Pînă atunci însă vom asista la încă o rundă de numiri, care rămîn pe mai departe conotate politic.