Noi perspective în terapia osteoporozei

Oasele devenite casante sunt, însă, tot mai expuse fracturilor. Costurile pentru tratarea osteoporozei şi a fracturilor provocate de aceasta depăşesc astăzi deja 4 miliarde de euro. Odată cu creşterea speranţei de viaţă, ele vor deveni de-adreptul explozive. Se înţelege că lumea medicală îşi îndreaptă privirile cu deosebit interes către o noutate anunţată de specialişti de la Universitatea din Bonn.

Oameni de ştiinţă de la Universitatea din Bonn au descoperit un mecanism de reglare care determină consistenţa oaselor. Este vorba de un receptor al unor celule, necunoscut până acum, o moleculă-semnal care există la animale şi la om. Profesorul Andreas Zimmer eplică acest mecanism de reglare: „Ce am găsit noi este o moleculă-semnal, care asigură în mod normal comunicarea dintre celulele nervoase şi care reglează comunicarea între celulele răspunzătoare de formarea oaselor şi cele răspunzătoare de degradarea oaselor”.

Dacă acest sistem de comunicare este perturbat, este afectat şi echilibrul dintre formarea şi degradarea oaselor. Rezultatul acestui dezechilibru este tocmai apariţia osteoporozei. Probe genetice de la 160 de pacienţi au arătat că declanşarea bolii poate fi determinată de factori ereditari. La persoanele cu defectul genetic respectiv există un risc de trei ori mai mare de a se îmbolnăvi de osteoporoză. Geneticienii de la clinicile din Bonn au putut dovedi că pacienţii suferind de această maladie osoasă prezintă o anumită variantă de genă cu influenţă asupra sistemului de receptori. În experimente cu şoareci modificaţi genetic, ei au putut arăta de asemeni că perturbările din sistemul de semnale observat se manifestă prin tabloul clinic al osteoporozei.

La şoareci, medicii au putut face reversibil procesul de degenerare osoasă; şi anume prin stimularea sau inhibarea receptorului nou descoperit. Ei au identificat noi substanţe, realizând apoi medicamente pe care le-au administrat şoarecilor bolnavi; au reuşit astfel să restabilească echilibrul în mecanismul de reglare al cobailor. Aceleaşi substanţe ar putea fi folosite curând în terapia osteoporozei la oameni. Efectul noilor medicamente a mai fost verificat şi printr-un alt test efectuat pe şoareci. Specialiştii au creat unor şoareci-femele un climacteriu artificial. Deficienţa hormonală rezultată din această stare ar fi trebuit să ducă la degradarea masei osoase. Or, femelele-cobai tratate cu noile medicamente s-au menţinut sănătoase. Profesorul Andreas Zimmer consideră că rezultatele cercetării de până acum îndreptăţesc speranţa că se va dispune de o terapie şi la om. „Pentru noi, care lucrăm în cercetare fundamentală, este fascinant şi ne procură o mare satisfacţie perspectiva de a aplica în terapia unei boli extrem de răspândite cunoştinţele dobândite în modelul pe animale.” Totuşi, până când vor fi realizate medicamente pentru oameni cu substanţele active verificate în experimente pe şoareci vor mai trece probabil câţiva ani. Până atunci, cele 4 milioane de pacienţi cu osteoporoză din Germania vor fi trataţi în continuare prin metodele convenţionale.