Noi soiuri de plante rezistente la modificările climei

Secara, porumbul şi ovăz sunt foarte sensibile la extremele termice. Din cauza gerului pe timpul iernii, agricultorii europeni nu se pot reprofila însă nici pe cultivarea citricelor sau a măslinelor. Singura soluţie în prezent este obţinerea unor soiuri de plante rezistente la modificările climatice.

Viitorul agronomiei europene se află în centrul Leibniz pentru cercetări agricole din Müncheberg, o localitate situată la 50 km de Berlin. Intrarea în Institut este străjuită de o duzină de cutii cenuşii, înalte de un metru. Aceste misterioase cutii au o importanţă esenţială pentru Karl-Otto Wenkel, profesor la centrul Leibniz de Agronomie:

"În aceste cutii avem un sistem de senzori de umiditate a solului, care pătrund în pământ la o daâncime de până la cinci metri. Cu ajutorul lor putem înregistra permanent modificările termnice la nivelul solului, ca şi efectele acestora, de pildă ce substanţe şi în ce cantitate sunt transferate din anumite zone ale solului în adâncime, ce parte a acestor substanţe şi în ce cantitate sunt transferate din anumite zone ale solului în adâncime, ce parte a acestor substanţe şi în ce cantitate ajung până la pânza freatică şi se dizolvă în ea, prin urmare care este concentraţia de azot a apei - or acest lucru depinde şi de modul de cultivare a pământului".

Proprietăţile solului - esenţiale în agricultură

Acest experiment oferă date despre noile sisteme de cultivare a plantelor precum şi despre modificarea strategiilor de fertilizare a solului. El este însă doar o verigă dintr-un lanţ întreg de analize destinate unei mai bune aprecieri şi anticipări a efectelor modificărilor climatice în agricultură. Majoritatea testelor se desfăşoară în serele institutului:

"Aici pe stânga este fitotronul", explică profesorul Wenkel, "adică o clădire cu diferite camere climatizate und eputem stabili simultan condiţiile termice şi luminozitatea. Astfel putem observa cum funcţionează plantele cu biomasa lor la modificarea condiţiilor lor de viaţă".

Dioxidul de carbon benefic pentru creşterea plantelor ?

Scopul principal este, explică în continuare profesorul Wenkel, să descoperim cum reacţionează plantele la temperaturi extreme, la un volum sporit de radiaţii precum şi la o concentraţie mai mare de dioxid de carbon în aer. La prima vedere, plantele suportă cantităţi mari de dioxid de carbon fără probleme. Grâul şi secara au crescut chiar mult mai bine decât în mod normal. Dar, atrage atenţia profesorul Wenkel:

"avem aici pericolul deteriorării calităţii făinii, putem spune chiar o deteriorare dramatică. Afectate sunt amilaza (o enzimă care degradează amidonul în maltoză) şi conţinutul de proteine, a căror calitate scade sensibil fără să fi putut să elucidăm cauzele. Calitatea făinii scade chiar şi la un aport mai mare de azot. trebuie să găsim măsuri contrare pentru a evita acest deficit".

Modele matematice de anticipare a efectelor climei

Karl-Otto Wenkel contabilizează acribic rezultatele experimentelor sale în calculator:

"Dat fiind faptul că nu putem modifica în condiţii naturale concomitent temperatura, volumul de dioxid de carbon din atmosferă şi volumul precipitaţiilor, încercăm să integrăm toate datele obţinute în urma experimentelor noastre în modele matematice, pentru a putea vizualiza cu ajutorul lor efectele complexe ale modificărilor climei la care trebuie să ne aşteptăm", explică prof. univ. Wenkel.

Cheia succesului: diversitatea

Dacă omenirea va pute alimita creşterea temperaturii globale, agricultura europeană se va putea adapta la noile condiţii climatice printr-un mod diferit de cultivare a pământului şi prin creşterea unor plante cu caracteristici adaptate la noile condiţii. Foarte importantă este cultivarea plantelor cu rădăcini adânci, precum lucerna. Acestea aduc mai mult humus în pământ, transformă mai mult dioxid de carbon iar solul reţine mai multă apă - un aspect semnificativ pe fundalul perioadelor de secetă care se prefigurează la orizont. Un alt element decisiv este varietatea. Diversitatea culturilor poate anihila efectele negative ale climei asupra recoltelor, deoarece plantele reacţionează diferit la modificările acesteia.