Noii comisari europeni, la audieri în PE

Propusul pentru Agricultură, românul Dacian Cioloş, va fi, cu siguranţă, întrebat despre destinaţia fondurilor europene oferite Bucureştilor în perioada în care a deţinut mandatul de ministru de resort.

Asupra Rumianei Jeleva, propunerea Sofiei pentru cooperare şi asistenţă umanitară, planează suspiciuni generate de o presupusă relaţie a soţului acesteia cu mafia bulgară.

Dar controversele cele mai aprinse ţin de candidata britanică pentru funcţia de reprezentant comunitar pentru politici externe şi de securitate, Catherine Ashton.

Şi, asta, întrucât Lady Ashton ar urma să fie eticheta diplomatică a Europei. O etichetă încropită, căci până acum greu s-a putut găsi o voce europeană comună şi, în plus, nu întotdeauna partiturile interpretate de vocile componente sunt puternic diferite.

Andrew Duff, desemnat de Parlamentul European să explice jurnaliştilor ce vor comisiile de audieri de la candidaţi, dincolo de o bună stăpânire a resortului şi talentul muncii în echipă.

"Ne interesează în ce măsură sunt de încredere, cât de curaţi sunt financiar. Îi vom cere preşedintelui Barroso, ori de câte ori avem suspiciuni de corupţie, să se gândească încă o dată", a punctat Duff.

Lady Ashton a activat, în anii '70-'80, în cadrul mişcării britanice de dezarmare nucleară, care milita pentru o abandonare unilaterală a arsenalului atomic. O vreme a fost chiar trezorierul campaniei.

Pentru unii parlamentari există neclarităţi cu privire la rolul pe care regimurile adverse, comuniste, din timpul Războiului Rece l-au jucat în susţinerea organizaţiei. Evident că printre nedumeriri se numără şi în ce măsură activismul din vremea respectivă îi poate afecta nivelul la care ar urma să reprezinte Europa.

"Relevanţa anilor '70 nu coincide cu relevanţa lui 2010", s-a apărat Lady Ashton. "Propunerile făcute atunci, parte a unei mişcări mult mai ample, nu mai au nici o relevanţă acum şi, oricum, nu mai sunt membră a organizaţiei de 28 sau 29 de ani. Am şi uitat exact de câtă vreme".

Unele dintre replicile pe care le-a primit candidata britanică din partea europarlamentarilor au fost directe, chiar dure, cum ar fi cea rostită de ecologista germană Franziska Brantner, care, referindu-se la transferul resortului politicilor de vecinătate către cehul Stefan Füle, s-a declarat

"surprinsă de ceea ce ne-aţi spus, că nu aţi putea prelua aceste responsabilităţi şi că vă bucuraţi că se ocupă domnul Füle. Dacă responsabilităţile vă par prea multe, poate nici măcar nu este jobul potrivit pentru dumneavoastră".

Nici conservatorul britanic, Geoffrey van Orden, n-a fost mai blând:

"Mă întreb dacă aţi vizitat vreodată o unitate militară, în afară de Greenham Common", van Orden referindu-se la acea bază de rachete în preajma căreia organizaţia din care făcea parte Lady Ashton a protestat în anii 80.

Candidata britanică a răspuns cu un calm - evident - britanic la provocări şi întrebări incomode. Pe alocuri a încercat să şi glumească dar, pe fond, a păstrat un ton vag (unii i-ar spune diplomatic), cum a fost cazul soluţiei propuse în situaţia (mai mult sau mai puţin ipotetică) a unui conflict de interese între Parlament şi Comisie.

"Treaba mea nu este să mă aflu într-o astfel de situaţie ci de a aduce, cu ajutorul dumneavoastră, Parlamentul şi Comisia la un numitor comun, pentru a formula o politică strategică unitară".

Lady Ashton nu este, însă, vinovată pentru asemenea locuri comune. Sistemul este de aşa natură. Astfel funcţionează, deocamdată, Uniunea Europeană. Până la urmă, reprezentantul european pentru diplomaţie şi securitate nu-şi poate permite să ia decizii cu de la sine putere.

Autor: Christoph Hasselbach / Cristian Ştefănescu
Redactare: Ioachim Alexandru