Noua faţă a clanului Le Pen: profil modern, mesaje vechi

Istoricul Etienne François zâmbeşte amar când este întrebat despre deosebirile dintre Frontul Naţional francez şi restul partidelor de factură similară din Europa: "În nici o altă ţară, populiştii de dreapta nu au atâţia susţinători ca în Franţa. Din păcate". Profesorul Etienne François, specialist în Franţa la Universitatea Liberă Berlin, se bazează, în această afirmaţie, pe prognozele electorale: în alegerile din 22 aprilie, circa 15% dintre votanţi vor opta pentru Frontul Naţional.

Nu e o noutate, de fapt - e scorul pe care FN îl obţine constant, de pe la sfârşitul anilor 80, în consultările populare. Mai mult chiar, în 2002 a reuşit, prin persoana patriarhului de partid Jean Marie Le Pen, să ajungă până în runda de balotaj a prezidenţialelor. Le Pen este fondatorul Frontului Naţional, în urmă cu 40 de ani - de atunci, şi-a construit renumele pe baza unui lung şir de declaraţii antisemite şi rasiste.

În ianuarie 2011, puterea a fost transferată în familie: cea mai tânără dintre fiicele patriarhului, Marine Le Pen, devenea, la 43 de ani, noua şefă a Frontului Naţional. O schimbare ce a adus mai multă flexibilitate şi ceva tentă modernistă în sânul partidului. Florian Hartleb, de la Centre for European Studies (CES) din Bruxelles, cercetător al populismelor şi extremismelor din Uniunea Europeană, crede că Marine Le Pen chiar încearcă să aducă un curs mai moderat în politica Frontului.

Dar cum ar putea reuşi cât timp ostilitatea faţă de străini (în special faţă de musulmani), euro-scepticismul şi naţionalismul rămân literă de scriptură în programul partidului, cu argumentul apărării suveranităţii naţionale a Franţei şi cu ţinta retragerii din zona euro şi chiar din Alianţa Nord-Atlantică?

"Marine Le Pen se stilizează în apărătoarea laicităţii statului, a valorilor republicii şi a cetăţenilor simpli împotriva celor răi de sus", comentează Etienne François, sugerând că, astfel, întrupează imaginea unui partid al protestatarilor. Chiar dacă nu se lansează afirmaţii antisemite sau rasiste, ştie să le plaseze: a cerut, astfel, interzicerea sacrificării ritualice a animalelor, un atac la preceptele islamice.

Evident, în discuţie sunt valorile republicane şi respectul pentru voinţa poporului francez, care "plăteşte tribut credinţei musulmane, când consumă carne halal, uneori fără chiar să o ştie". În atari condiţii, se întreabă Marine Le Pen într-un videoclip electoral, "cum rămâne cu regulile republicii şi de ce deopotrivă stânga şi dreapta neagă acest scandal?".

E ambalajul unui mesaj pornit din rândurile celor mulţi. Resentimente nu se regăsesc doar la frustraţi, bătrâni sau săraci, ci şi la muncitori sau funcţionari şi în clasa din mijloc - şi tocmai cei din urmă fac Frontul frecventabil. Printre aceştia caută acum adepţi Nicolas Sarkozy, recurgând la teme şi chiar abordări similare lui Le Pen: a preluat subiectul cărnii halal şi chiar a ameninţat cu retragerea din spaţiul Schengen.

Cartea naţională, chiar naţionalistă, îi v a atrage lui Sarkozy, în turul doi, bună parte dintre alegătorii Frontului. Iar dacă, totuşi, prezidenţialele vor fi câştigate de socialistul François Hollande, parlamentarele din iunie vor oferi spectacolul unor combinaţii politice interesante între conservatori şi neo-gaullişti, pe de o parte, şi populiştii de dreapta. Ceea ce, desigur, va face din Frontul Naţional un partid la al cărui braţ poţi liniştit ieşi la promenadă.

Autor: Daphne Grathwohl / cş
Redactor: Ovidiu Suciu