Noua lege a sănătăţii: ori la bal ori la cimitir

Legea va fi scrisă la solicitarea expresă a FMI, instituţia împotriva căreia mârâie multe voci dintr-un sistem sanitar care arde pe linia de conflict dintre două tabere: medicii care conduc sistemul şi oamenii de finanţe care distribuie banii. Primii, provenind în special din Ministerul Sănătăţii, susţin că singura soluţie este creşterea bugetului alocat sistemului medical. Şi au dreptate, căci statul român îndreaptă spre sănătate mai puţin de 5% din PIB, faţă de media UE de 8,7%. Nu poţi face din rahat bici, spun ei.

A doua tabără, cu rădăcini la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), susţine că nu există un control riguros al cheltuielilor şi că medicii refuză să strângă cureaua. Nu poţi continua să bagi bani într-un sac plin de găuri, spun ei. Şi au dreptate, căci sistemul este astfel construit încât fluxul banilor e dificil de urmărit. Această complicăţenie este mediul perfect în care proliferează microbii corupţiei.

De partea cărei tabere se plasează Traian Băsescu? Cum consilierii săi apropiaţi favorizează tabăra finanţiştilor, Traian Băsescu a preluat, fără să digere, discursul lor, deplăgând faptul că "firmele private nu se pot implica acum în finanţarea spitalelor". Formularea dă verde privatizării.

Şi aici explodează nervozitatea căci, deşi creşterea implicării privatului în sistemul medical este principala solicitare a FMI-ului, acest proces nu se poate desfăşura oricum. Primul gest va fi cel al aplicării coplăţii. Dacă aceasta va avea un cuantum simbolic pentru pacient, internările fictive în spitale vor fi contracarate. Dacă nu, o bună parte a populaţiei va avea reţineri în a merge la medic.

Al doilea gest va fi definirea unui pachet de servicii medicale de bază. În prezent, în acest pachet este inclusă până şi acupunctura, dar o reducere mult prea drastică ii va expune în special pe cei cu venituri mici.

Al treilea gest va fi apariţia Caselor de Asigurări private. Dacă va fi permisă competiţia între ele, pacienţii având dreptul la o opţiune liberă, efectul va fi benefic. Dar dacă fiecare Casă privată îşi va impune monopolul într-o anumită zonă, pacientul va deveni un rob legat de doi stapani: medicul şi Casa. Deocamdată, FMI-ul preferă o Casă Naţională independentă, astfel că lucrurile sunt încă indecise.

Cele trei măsuri implică însă costuri politice uriaşe şi e greu de crezut că guvernul Boc îşi va putea permite de unul singur o astfel de bătălie.

În prezent, lipseşte cu desăvârşire o soluţie pentru a scădea inechitatea din sistem. Dacă în rândul românilor bogaţi accesul la servicii medicale a crescut în ultimii ani de la 65% la 80%, în rândul celor săraci nu s-a mişcat nimic pozitiv. 85% dintre românii săraci care au nevoie de îngrijiri medicale nu le primesc. Pentru că nu îşi permit. În urma unei privatizări sălbatice a sistemului medical, aceşti oameni vor fi victime sigure.

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Rodica Binder