Noua minune economică germană caută garanţii de succes

Anul de criză 2009 nu este chiar aşa de departe în urmă. Economia germană scădea, atunci, cu aproape cinci procente. O scădere mai vertiginoasă decât în majoritatea ţărilor europene. Nici Statele Unite nu pierduseră atât în toiul crizei. Germania, în schimb, plătea preţul unei economii prea mult orientate către export.

Prognozele era sumbre pentru 2010. Şi, totuşi, ceva s-a întâmplat - ceva ce poartă numele de "noua minune economică germană": din primăvară, conjunctura a urmat o traiectorie ascendentă, mai întâi timid, apoi tot mai consistent. La final de an, suma tuturor mărfurilor şi serviciilor, altfel spus PIB-ul, a înregsitrat un plus de 3,6%. Nu sună mult - şi, totuşi, este. Niciodată, de la reunificare, economia Germaniei nu a marcat o creştere la fel de puternică. Iar surpriza este cu atât mai mare cu cât nu exporturile (cele des criticate de Franţa şi Statele Unite) au dus greul cât aportul intern: investiţiile locale şi pofta de cumpărături a germanilor. Ceea ce a făcut să tacă vocile care îi acuzau pe germani de cumpătare până la zgârcenie iar pe Germania o acuzau că taie suflul altor economii aflate în tentative de a se redresa după criză.

Pe de altă parte, Germania este, de-acum, locomotiva conjuncturii economice europene. În această ipostază ar putea deveni centrul atenţiei celorlalte două motoare economice ale momentului - Statele Unite şi China. O competiţie în trei în care puterea industrială nu este suficientă. Fără a învăţa din propriile greşeli, antreprenorii germani nu pot ţine pasul cu mai pragmaticii şi chiar mai profitabilii lor concurenţi din Statele Unite sau China, aflaţi, de altfel, în top ten-ul firmelor lumii. Şi, apoi, există, în lumea afacerilor germane, o vorbă: trebuie să fim buni acolo unde suntem cu adevărat scumpi.

Autor: Henrik Böhme / ics
Redactor: Medana Weident