Nu aduc "anii" ce aduce ceasul

Vestea confirmată a uciderii lui Osama bin Laden este într-atît de proaspătă, încît în dimineaţa zilei de luni, după primele reacţii internaţionale mediatizate via internet, comentatorii încă nu au ajuns să-şi încredinţeze textele presei scrise. În mod cu totul previzibil, moartea celui mai urmărit om de pe mapamond va domina copleşitor abia mîine paginile ziarelor de toate culorile.

Am depistat totuşi, la prima oră, o scurtă aproximare „comentativă” în portalul electronic al săptămînalului DIE ZEIT: După atentatul de la 11 septembrie care a zguduit din temelii Statele Unite, preşedintele de atunci, George W. Bush, a anunţat în stilul specific filmelor cu cowboy că vrea să-l prindă pe bin Laden viu sau mort. Cu toate acestea, sforarul terorismului a izbutit să se sustragă timp de zece ani tentativelor serviciilor secrete şi ale militarilor de a-l captura. Abia lui Barack Obama, succesorul lui Bush la Casa Albă, i-a fost dat să poată anunţa că cel mai urmărit om de pe glob a fost prins. De altfel, Osama bin Laden luase în calcul moartea sa prematură atunci cînd a afirmat: „în religia noastră, celor care participă la Războiul Sfînt, le revine un loc aparte în Paradis".

Or tocmai acest mesaj este cel care poate alimenta pe mai departe zelul ucigaş al islamiştilor. Care islamişti şovini, aşa cum constată şi DIE PRESSE în ajunul vizitei în Austria a preşedintelui Turciei, Abdullah Gül, au intrat în ofensivă şi în ţara de la Bosfor şi Dardanele.

Azi, situaţia din Libia, revoluţiile arabe, permeabilizarea pieţei occidentale a muncii pentru est-europeni, beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea ţin capul de afiş al ziarelor germane şi internaţionale.

Pentru simplul fapt de a fi contribuit la prăbuşirea regimurilor comuniste, Papa Ioan Paul al II-lea a scris istorie şi intră în istorie – precizează LEIPZIGER VOLKSZEITUNG, adăugînd că rapida sa beatificare nu poate oculta faptul că Papa Woytila a fost deopotrivă un reformator şi un dogmatic.

Beatificat a fost nu un pontificat ci un om, un atlet al Domnului. Şi cum bine se ştie, atleţii nu stau totdeauna pe podiumul de premiere. Ceea ce Ioan Paul al II-lea a însemnat pentru vremurile de azi, pentru tineret, pentru recîştigarea demnităţii unor popoare – depăşeşte toate erorile şi rătăcirile lui – opinează LA PRESSE DE LA MANCHE.

De cu totul alte rătăciri şi erori se ocupă TAGESZEITUNG din Berlin cînd analizează situaţia din Libia, incriminînd o politică vicioasă a Uniunii Europene pentru care prioritară a fost nu apărarea drepturilor omului, ci salvgardarea intereselor de moment, mioape şi lucrative. Amăgită de renunţarea regimului Gaddafi la armele de distrugere în masă, de dezicerea de terorism şi de blocada dură împotriva refugiaţilor africani ca şi de spornicele afaceri cu firmele de extracţie a ţiţeiului, Europa a dat uitării soarta libienilor oprimaţi de dictatură compromiţîndu-şi credibilitatea.

Intervenţia NATO în Libia este însă problematică consideră DRESDNER NEUESTEN NACHRICHTEN, nu atît pentru că din perspectiva dreptului internaţional ea ar fi şubredă ci fiindcă începînd cu Irakul, continuînd cu Afganistanul, toate tentativele de a exporta democraţie cu preţul armelor nu au dat roade.

Revoluţiile arabe ridică ele însele în faţa vestului dileme morale majore, aproape insolubile – dă clar de înţeles DER STANDARD: Siria are un regim cel puţin la fel de brutal ca Libia, în Bahrein activiştii opoziţiei sunt masacraţi din ordinul puterii sub ochii militarilor flotei a 5-a a marinei americane dar pînă acum nimănui nu i-a trecut prin cap să recurgă la bombe spre a pune capăt măcelului. Poate şi fiindcă, aşa cum Irakul o demonstrează, simpla decapitare a unei dictaturi nu este suficientă spre a soluţiona un conflict.

Mai ales unul de complexitatea celui israeliano-palestinian, context în care LUXEMBURGER WORT critică măsurile restrictive adoptate de guvernul de la Ierusalim împotriva autorităţilor autonomiei palestiniene în urma deciziei celor două organizaţii Fatah şi Hamas de a colabora.

Ceea ce, din perspectiva cotidianului SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, demonstrează cît de lung şi anevoios este drumul spre pace din care motiv Israelul este îndemnat să valorifice mai degrabă şansele decît să penalizeze riscurile ipotetice ale noii „antante” palestiniene.

Autor: Rodica Binder
Redactor: Medana Weident