"Nu" Georgiei şi Ucrainei!

Cu toate acestea, toate statele NATO au ajuns la concluzia că Ucraina şi Georgia nu sunt încă pregătite pentru aderare, dar că trebuie să li se ofere perspectiva unui viitor în NATO, indiferent de obiecţiile Rusiei. Părerile sunt însă diferite în ceea ce priveşte data aderării şi modul în care va fi atins acest obiectiv strategic.

Poziţiile oficiale ale diferitelor state NATO sunt motivate de considerente politice complexe, de pildă, în cazul Republicii Federale. Când reprezentanţii guvernului de la Berlin declară că Ucraina şi Georgia au perspectiva de a adera la NATO, par să sugereze că şi-ar dori să amâne acest pas pe termen nelimitat. La mai multe luni după încheierea conflictul din Caucaz, politicienii din Bundestagul german mai răsuflă uşuraţi că Georgia nu a fost membră NATO în august, când a fost invadată de tancurile ruseşti. În cazul contrar, s-ar fi ajuns la un conflict militar cu Moscova. De altfel, germanii oricum nu îl prea agrează pe preşedintele Georgiei, Mihail Sakaşvili.

În cazul Ucrainei, situaţia este şi mai complicată. Potrivit statisticilor, cel puţin jumătate din populaţie nici măcar nu îşi doreşte aderarea la NATO, declarând că se simte în continuare mai apropiată de Rusia decât de Occident. Se pare că marele proiect al integrării Ucrainei în Alianţa Nord-Atlantică este în primul rând un obiectiv al preşedintelui Viktor Iuşcenco, nu o ambiţie a ucrainenilor.

Dacă totul ar evolua conform dorinţei americanilor, ambele state ar fi fost probabil deja de acum membre NATO. Washingtonul, dar şi câteva dintre noile state membre din est, par să fie dispuse să renunţe la un control temeinic al reformelor politic şi militare din Ucraina şi Georgia. Mai mult chiar: aceste guverne sunt de părere că războiul din Caucaz nici nu ar fi izbucnit dacă Georgia ar fi fost deja membră NATO în august. Se poate specula la nesfârşit asupra unei posibile evitări a conflictului militar din Georgia, însă divergenţele persistă în interiorul NATO.

Din punct de vedere geografic, americanii se află la o distanţă mai mare de Rusia, ceea ce le permite poate să vorbească mai relaxat despre subiectul aderării celor două ţări est-europene. În ciuda proximităţii geografice, Polonia şi statele baltice împărtăşesc opinia Statelor Unite, din cauza amintirilor încă proaspete ale sumbrilor ani comunişti.

Decizia guvernului Bush de a accepta obiecţiile Bruxelles-ului faţă de o aderare timpurie a Georgiei şi Ucrainei este de salutat. În joc sunt hotărâri politico-strategice de maximă importanţă, iar europenii rămân de fapt cei care trebuie să trăiască în proximitatea puternicilor vecini ruşi.

Acest lucru nu înseamnă însă că cele două state nu vor deveni membre NATO, ci doar că situaţia lor mai trebuie analizată temeinic.