"Nu trebuie să facem din NATO efortul nostru central de rezolvare a crizei"

ARD: Domnule Annen, când privim către Ucraina parcă trăim un déjà vu. Părea că am văzut tot ce se poate vedea în Crimeea. Seamănă acele evenimente cu ceea ce se petrece acum în Ucraina?

Annen: Vom afla în următoarele ore. Informaţiile pe care le avem noi indică faptul că este vorba de un număr mic de demonstranţi, nefiind nicicum vorba de mişcări populare de amploare. Imaginile de la faţa locului pot fi uneori înşelătoare, iar informaţiile trebuie mai întâi verificate. Însă putem spune încă de pe acum că guvernul rus nu pare a-şi dori să detensioneze situaţia. În schimb, cere guvernului ucrainean să nu folosească violenţa. De aceea, ne facem griji că scenariul s-ar putea repeta.

ARD: După anexarea Crimeei, Putin a scăpat, cum ar veni. Practic, Occidentul şi lumea întreagă au acceptat gestul acestuia. Se va întâmpla la fel şi de această dată sau credeţi că Europa poate reacţiona şi altfel?

Annen: Trebuie să subliniem clar faptul că guvernul rus este chemat să accepte dialogul cu noul guvern ucrainean. Ucraina este un stat suveran în care nu poţi intra după bunul plac - aceasta este poziţia oficială a UE. Mă bucur că secretarul american de stat poartă discuţii cu omologul său rus. Acest lucru vine în întâmpinarea propunerii făcute de ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, care a propus înfiinţarea unui aşa-numit "grup de contact". Următorul hop, alegerile prezidenţiale din Ucraina, ne va arăta dacă partea rusă se limitează la vorbe prietenoase sau dacă este, într-adevăr, pregătită să accepte să dialogheze cu o conducere ucraineană legitimă, confirmată la vot. Din acest punct de vedere, există o mare speranţă că se va progresa.

ARD: Dacă acest lucru nu se va întâmpla, credeţi că Europa va rămâne unită în încercarea de a impune şi cea de-a treia serie de sancţiuni împotriva Rusiei? Dacă da, aceste sancţiuni n-ar fi extrem de dureroase şi pentru economiile ţărilor europene?

Annen: Europa este deja unită, mereu a fost. Aceasta este vestea bună. Cred că este important să transmitem că nu dorim escaladarea conflictului. Or, pentru a reuşi acest lucru este important să vorbim unii cu ceilalţi. Concomitent, multe state din UE pe teritoriul cărora trăiesc importante minorităţi ruse, dau semne de îngrijorare. Acestor ţări le-am oferit garanţii de solidaritate. De aceea, abordarea Germaniei vizează pe de-o parte menţinerea unităţii europene, iar pe de altă parte menţinerea canalelor de comunicare. Uşa dialogului trebuie să fie mereu deschisă. Cred că nu trebuie să cădem pradă logicii domnului Putin, care gândeşte în termenii Războiului Rece. Dacă s-ar întâmpla acest lucru, caracterul Europei însăşi ar fi pus sub semnul întrebării.

ARD: NATO ia în calcul să îşi consolideze prezenţa exact în ţările în care există însemnate minorităţi ruse. Statele baltice dau la rândul lor semne de nelinişte, la fel şi Polonia. Ar avea sens ca NATO să se arate mai prezentă în aceste ţări?

Annen: Ceea ce facem noi este un fel de reasigurare. Pot înţelege îngrijorările statelor baltice. Vecinii noştri est-europeni îşi fac la rândul lor griji. Tocmai de aceea, întărim operaţiunile de rutină, pe care oricum le efectuăm în mod uzual. De pildă aşa-numita Air Policing, supravegherea spaţiului aerian. Mi se pare un lucru util, însă dacă în acest moment punem Alianţa Nord-Atlantică în centrul politicii noastre de soluţionare a conflictului şi o transformăm într-un instrument pe care Rusia - pe bună dreptate sau nu - îl priveşte ca făcând parte din arsenalul Războiului Rece, atunci revenim de unde am plecat. Nu recomand ca NATO să se afle în centrul eforturilor noastre. Cred mai degrabă că ar trebui să facem o prioritate din rolul OSCE, organizaţie din care face parte şi Rusia şi care trimite observatori în Ucraina. Această abordare ar ajuta la detensionarea situaţiei şi ar consolida inclusiv responsabilitatea pe care Rusia însăşi o are în cadrul OSCE.