Nuntă stranie la Chişinău

ctorală cu comuniştii pentru alegerea şefului statului.

Adevărul e că gestul portocaliilor a luat prin surprindere opinia publică din Basarabia şi cu siguranţă a provocat dezamăgire în rândul susţinătorilor acestora. A fost o decizie periculoasă pentru viitorul politic al acestei formaţiuni şi a liderului acesteia, dar înainte să spunem că aceştia şi-au trădat electoratul, haideţi să vedem de dragul căror idealuri s-au decis creştin-democraţii să-şi jertfească popularitatea.

Iurie Roşca:

„Atitudinea extrem de agresivă şi ostilă a actualei administraţii a Federaţiei Ruse faţă de intenţiile Republicii Moldova de a se consolida ca stat independent a avut un rol decisiv pentru apropierea dintre PPCD şi preşedintele Voronin. În faţa unui oponent comun atât de periculos pentru unitatea şi independenţa Republicii Moldova – ne-am apropiat”. (...) „Am discutat pe îndelete cu preşedintele Saakasvili acest subiect. Ultima dată am vorbit cu el acum două ore. Am fost foarte onorat de această calitate de adevărat prieten care reacţionează în momentele critice foarte amical şi dă telefoane ca să întrebe „Iurie, cum este?”. Am fost onorat şi de înţelepciunea şi prietenia pe care mi-a demonstrat-o preşedintele Băsescu, care, de asemenea, m-a sunat personal şi m-a îndemnat să fiu absolut sigur că pasul acesta este unul necesar pentru Republica Moldova şi că România va fi alături de Republica Moldova, inclusiv alături de politica reformatoare a Republicii Moldova şi de integrare europeană."

Pe lângă argumentele de ordin politic ce l-au determinat să decidă alierea pe plan legislativ cu comuniştii, liderul creştin-democrat mizează şi pe o calitate morală a lui Vladimir Voronin:

„M-am gândit foarte serios la faptul că preşedintele Voronin este la o vârstă şi la o statură politică când nu are nici un interes să fie incorect: Este la ultimul său mandat, este pe punctul de a-şi realiza proiectul vieţii lui... De ce nu ar vrea, ca orice om normal, să aibă un nume bun după ce-şi va încheia mandatul. Eu cred că el, ca şi orice om, se îngrijeşte de bunul său nume şi trebuie să-l ajutăm să-şi valorifice din plin această aspiraţie normală a oricărui om care greşeşte mai mult sau mai puţin, dar care, dacă este normal, are tendinţa să-şi repare greşelile”. (...) „Partidul Popular Creştin-democrat nu s-a abătut cu nici o iotă de la propriile principii, platformă şi valori pe care le apără. Dacă preşedintele Voronin s-a angajat, alături de noi, şi împreună cu noi, să promoveze să promoveze aceleaşi principii, î-mi rămâne doar să-i întind mâna. Eu nu cultiv ostilităţi de dragul ostilităţilor. Discordiile noastre purtau un caracter obiectiv, nu personal, şi aşa cum Republica Moldova nu are încotro, decât să meargă pe această cale europeană, cred că este momentul unui parteneriat politic între putere şi opoziţie în ceea ce ţine de domeniul strict al activităţii legislative pe calea integrării şi pe calea consolidării instituţiilor democratice ale statului”.

Roşca se declară conştient de efectul dezastruos pe care îl poate avea această cârdăşie cu comuniştii asupra viitorului formaţiunii politice pe care o conduce şi solicită un răgaz de trei luni şi jumătate ca să demonstreze că o astfel de alianţă condamnabilă la prima vedere poate aduce beneficii Republicii Moldova.

Iurie Roşca:

„Nu-mi rămâne decât să îmi asum răspunderea politică totală pentru ceea ce am spus şi să-i rog pe sceptici să îngăduie cel puţin trei luni şi jumătate până se încheie activitatea actualei sesiuni, răstimp în care ne-am angajat să promovăm o politică legislativă reformatoare în vederea realizării celor zece propuneri pe care le-am elaborat şi pe care le-a sprijinit preşedintele Voronin”

Trei luni şi jumătate – atât se pare că va dura mariajul politic dintre Iurie Roşca şi Vladimir Voronin. Şi asta deoarece şanse ca liderul comunist să dea curs celor zece angajamente pe care şi le-a asumat faţă de opoziţia portocalie aproape că nu există. Or, realizarea lor ar însemna pierderea controlului puterii asupra televiziunii publice, depolitizarea justiţiei, schimbarea componenţei Comisiei Electorale Centrale şi a Consiliului Coordonator al Audiovizualului. Şi încă un detaliu: Iurie Roşca are un principiu de succes – atunci când nu-şi poate anihila adversarul politic prin luptă directă, îi deschide larg porţile şi-l lasă să intre în curtea casei sale. Acolo, însă, de regulă pe invitat îl aşteaptă groapa cu jăratic bine camuflată. Să ne amintim în acest sens de modul absolut spectaculos în care creştin-democraţii au debarcat cu mai bine de 5 ani în urmă cel mai corupt guvern al Republicii Moldova, construit în baza algoritmului fostei Alianţe pentru Democraţie şi Reforme.

Una din promisiuni preşedintele Voronin pare decis totuşi să şi-o onoreze. Dar nu de dragul bunei înţelegeri cu opoziţia, ci pentru că aşa-i cere Occidentul. Este vorba despre abandonarea funcţiei de preşedinte al partidului în perioada aflării la Preşedinţie.

Vladimir Voronin:

„Eu sunt gata să discut această problemă, pentru ca împreună cu dumneavoastră, să operăm modificările necesare în legislaţie, conform cărora, funcţia de preşedinte va fi incompatibilă cu apartenenţa la un partid sau altul. Sunt convins că voi fi înţeles corect şi de către tovarăşii mei de partid şi oricât de discutabil n-ar fi acest mod de abordare a problemei, câştigurile vor fi mult mai mari decât pierderile. Nici un cetăţean al ţării noastre nu trebuie să aibă impedimente de ordin politic sau chiar şi moral, în primul rând, pentru ca în ziua inaugurării să-şi poată spune: „Acesta este preşedintele meu, acesta este preşedintele ţării mele!”

Acest anunţ i-a luat prin surprindere pe deputaţii comunişti. Unii dintre ei s-au arătat chiar derutaţi. E şi firesc dacă ţinem cont de faptul că până în prezent în rândul comuniştilor nu a apărut o persoană care să se bucure de simpatii deosebite din partea exponenţilor acestei formaţiuni politice. Prin urmare, anunţul despre abandonarea partidului i-a făcut pe mulţi să se simtă abandonaţi. Aşa stând lucrurile, s-ar putea ca nici să nu mai fie nevoie de reformarea Partidului Comuniştilor, pentru că după ce va fi lăsat la voia întâmplării, dar aceasta se va întâmpla până la învestirea preşedintelui, acesta se va fărâmiţa de la sine din cauza deficitului de inteligenţă.