O şansă ratată

La doar trei zile după usturătoarea înfrângere în alegerile preliminare, administraţia Obama a ratat şansa de a îmbunătăţi imaginea externă a Statelor Unite. În faţa criticilor şi a solicitărilor de a pune capăt încălcării drepturilor omului în centre de detenţie precum Guantanamo sau altele aflate sub comandă americană, de respectare a principiilor statului de drept chiar şi în procesele împotriva celor bănuiţi de terorism, precum şi apelul la ratificarea acordurilor internaţionale privind drepturi economice, sociale şi culturale, reacţia reprezentanţilor Washingtonului a fost o mare deziluzie.

Trimişii administraţiei Obama în faţa Consilului Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului au părut mult mai cooperanţi decât colegii lor din timpul regimului Bush. Mai mult chiar, în ofensiva de cucerire a opiniei publice, delegaţia americană a acceptat mai multe întruniri cu organizaţiile non-guvernamentale şi cu jurnaliştii.

Dar, pe fond, emisarii lui Obama au respins criticile concrete - calificându-le drept false sau depăşite - şi au susţinut că Washingtonul are o atitudine conformă cu dreptul internaţional şi cu prevederile legislative în domeniul drepturilor omului. Acuzaţiile la adresa Washingtonului nu au fost lansate doar de reprezentanţii unor state precum Iran, Cuba, Venezuela, Libia sau Coreea de Nord, care încearcă astfel să distragă atenţia de la propriile încălcări ale drepturilor fundamentale.

Critici de la prieteni

Şi numeroşi aliaţi din NATO s-au dovedit a fi critici, întocmai ca şi state neutre, precum Irlanda, Austria, Suedia, Finlanda şi Australia. Mai mult chiar, susţinătorii europeni tradiţionali ai Washingtonului, Polonia, Ungaria şi Slovacia, s-au alăturat corului de voci critice. În cazul nici unuia din cele peste 100 de state verificate, începând din 2008, de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, nu s-au exprimat atâtea critici, mai ales din partea aliaţilor şi a prietenilor, precum în cazul Washingtonului. Este de fapt dovada clară a aşteptărilor imense faţă de cel mai puternică şi veche democraţie.

Cu mai multă auto-critică şi cu o eventuală îmbunătăţire a politicii proprii, Statele Unite ar fi putut încuraja şi alte guverne să recunoască şi să înlăture cazurile de încălcare a drepturilor omului. Dar Washingtonul a ratat această şansă.

Autori: Andreas Zumach / Alina Kühnel
Redactor: Robert Schwartz