O campanie cu probleme

Există multe inegalităţi în această campanie electorală, dar nu toate pot fi obiectul unei discuţii. S-a văzut de pildă că unii candidaţi au cheltuit foarte mulţi bani pentru panouri publicitare, spoturi televizate şi aşa mai departe. Unii dintre ei dau pur şi simplu bani alegătorilor. În principiu însă această inegalitate de natură finaciară este firească. Diferenţa dintre săraci şi bogaţi este în ultimă analiză preţul pe care capitalismul îl plăteşte pentru libertate şi pentru darul său de a produce creştere economică şi progres tehnologic. Democraţiile liberale acceptă inegalitatea în principiu, dar se străduiesc să creeze în schimb o egalitate de natură juridică. Toţi cetăţenii şi în cazul alegerilor toţi candidaţii ar trebui să se bucure de un cadru nediscriminatoriu de manifestare. Or, în România inegalitatea economică se manifestă din plin, dar egalitatea de condiţii nu este încă îndeplinită.

Felul cum s-a desfăşurat dezbaterea organizată de o televiziune particulară cu toţi candidaţii pentru primăria Bucureştiului este cel mai bun exemplu de discriminare. Organizatorii au decis să-i admită pe candidaţii PSD, alianţei PNL-PD, PRM şi PUR în categoria favorizată, potrivit criteriului declarat al reprezentării parlamentare. În realitate reprezentarea parlamentară este în cazul alegerilor municipale nerelevantă, criteriul folosit, dar nemărturisit fiind cel al influenţei politice şi cel al şanselor electorale, aşa cum reies ele din sondajele de opinie. După toate sondajele Traian Băsescu ar cîştiga alegerile fie din primul tur fie din al doilea, pe un loc bun s-ar plasa şi candidatul PRM, Mitică Dragomir, dar şi Mircea Geoană, candidatul PSD. După unele sondaje Mircea Geoană ar ocupa locul al doilea, după altele abia locul trei.

Aceeaşi televiziune a organizat apoi alte două serii de dezbateri, dar de astă dată tîrziu de tot, după miezul nopţii, cu ceilalţi candidaţi pe care i-a tratat în mod vădit ca pe nişte concurenţi de umplutură. Discriminarea a fost atît de stridentă, încît unul dintre ei cum a fost Cornel Codiţă, candidatul PER, a părăsit în semn de protest platoul televiziunii.

Discriminarea aceasta a fost dublată de o greşeală privind felul cum au fost grupaţi candidaţii. Un Victor Ceorbea, fost primar general sau Viorel Lis, la rîndul său primar general ani la rîndul ar fi putut dacă nu să răstoarne preferinţele publicului cel puţin să pună candidaţilor cu şanse mai mari întrebări relevante şi să aducă dezbaterea de pe terenul fanteziei şi al jocului de cuvinte pe acela al realităţilor. Din toată această afacere incorectă a lipsit mai cu seamă preocuparea pentru interesul public. Or, chiar dacă este vorba de o televiziune privată, atunci cînd se ocupă de campania electorală, îşi asumă fie şi temporar rolul unei televiziuni publice.

În schimb, Televiziunea publică continuă să organizeze întilniri absurde în care un candidat din Botoşani stă în studio alături de unul din Ialomiţa şi de altul din Satu Mare în aşa fel încît orice dispută sau dialog să fie complet împiedicată. În plus criteriile după care unii candidaţi sînt invitaţi în studio şi alţii nu sînt invitaţi au rămas obscure.