O dreptate echivocă

Curtea Constituţională a respins legea lustraţiei în întregul ei, aşa încît nu mai este posibilă nici o revenire.

De multe ori, Curtea respinge anumite articole sau aspecte ale legii, oferind Parlamentului posibilitatea să refacă legea în acord cu observaţiile sale. Aşa s-a întîmplat cu legea ANI şi tot aşa au decurs lucrurile cu legea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii

În acest caz însă, deşi motivaţia nu a fost încă publicată, este de la sine înţeles că legea a fost respinsă în chiar principiul ei, care se referă la o restrîngere de drepturi.

În esenţă, legea lustraţiei cere excluderea temporară din viaţa politică a acelora care au fost exponenţi ai regimului comunist. Or, Curtea a considerat că excluderea aceasta este neconstituţională, de vreme ce Constituţia garantează tuturor cetăţenilor dreptul de a fi aleşi şi de a alege.

Cu toate acestea, deputatul PDL, Daniel Buda, preşedintele Comisiei juridice, şi Roberta Anastase, preşedinta Camerei, au lăsat să se înţeleagă că legea ar putea fi reconstituită în fondul ei, după asumarea observaţiilor Curţii.

Responsabilii partidului guvernamental caută însă mai curînd să minimalizeze o înfrîngere sau, pur şi simplu, mimînd surprinderea, să joace farsa pînă la capăt.

Respingerea legii de către CC a creat însă multe contrarietăţi. Cei care au militat consecvent pentru excluderea foştilor securişti şi activişti PCR nu îşi pot reprima critici severe la adresa Curţii Constituţionale.

Preşedintele provizoriu al acestui for, Ion Predescu, îndreptăţeşte pe deplin toate criticile, deoarece s-a remarcat, de-a lungul întregii sale cariere, ca duşman ireductibil al militanţilor anticomunişti.

El s-a opus de pe băncile Senatului nu doar legii lustraţiei, dar şi legii CNSAS, şi a avut ulterior, ca judecător la Curte, o contribuţie hotărîtoare la limitarea atribuţiilor acestui Colegiu.

Totuşi trebuie remarcat că, în ciuda acestor considerente, decizia Curţii nu poate fi respinsă cu argumente juridice. Nu există nicăieri în Constituţia României un articol sau o trimitere măcar în cadrul unui articol care să îngăduie restrîngerea unor drepturi civile, cu motivaţia invocată de legea lustraţiei.

Lustraţia ar fi fost cu adevărat posibilă, dacă puterea ar fi fost preluată în anii 90 de partidele anticomuniste, care ar fi putut aşeza Proclamaţia de la Timişoara la baza noii Constituţii. Lustrarea foştilor comunişti ar fi devenit un principiu de întemeiere al noului stat democratic.

Or, Constituţia din 1991 şi cea ulterioară au fost elaborate tocmai de exponenţi ai regimului comunist, care au exclus cu grijă orice referire la aceste aspecte explozive.

În consecinţă, democraţia românească a fost creată prin încorporarea întregului ţesut al administraţiei comuniste, căreia i-a preluat tarele în chiar codul său genetic.

Dar decizia Curţii şi efectele mediatice colaterale nu-i satisface nici pe aceia care au dezaprobat reluarea subiectului. Această lege a părut în ochii acestora o versiune caricaturală a luptei pasionate şi grave din anii ‘90 purtate împotriva regimului Iliescu şi o cale de a procura iniţiatorilor ei un prestigiu nemeritat.

Or, decizia Curţii şi criticile pe care le-a suscitat ar putea da impresia că PDL ar asuma astăzi un act politic de importanţă reală.

Curtea dă în schimb satisfacţie PSD-ului, care a reuşit nu doar să-şi salveze preşedintele onorific de la o pedeapsă simbolică, dar mai ales să invalideze un act al preşedintelui Traian Băsescu, prin care i-a obligat pe liberali să i se alăture.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Ovidiu Suciu