O iluzie de grup

Mişcarea Populară pare să fie deocamdată un proiect neclar, care nu i-a convins suficient nici măcar pe liderii partidului de guvernământ. Totuşi majoritatea membrilor Colegiului Director, reunit la începutul acestei săptămâni (duminică 4 martie), au votat în favoarea constituirii unei alianţe electorale mai largi, la nivelul judeţelor. Unii au văzut în această decizie începutul unei mişcări politice „la firul ierbii” (Teodor Baconschi), alţii, dimpotrivă, s-au simţit stingheriţi de asocierile nedorite care ar decurge de aici (Radu Berceanu). S-a putut vedea mai limpede după şedinţa de duminică a Colegiului Director că PDL este sfâşiat pe două direcţii, distincte şi greu conciliabile: linia ideologică, abstractă şi linia practică a ataşamentelor concrete.

Mai grav este de fapt că cele două direcţii nici măcar nu comunică una cu alta. În PDL sunt două discursuri complet paralele. Teodor Baconschi vorbeşte despre „Europa naţiunilor bazată pe umanismul de inspiraţie creştină”, în timp ce Radu Berceanu se întreabă intrigat cum ar putea colabora cu Antonie Solomon, primarul care a stat 6 luni la puşcărie. Promotorii discursului ideologic vorbesc despre „convergenţa forţelor vii ale societăţii”, în timp ce reprezentanţii politicii locale se întreabă cum ar putea converge oamenii onorabili cu infractorii sau cum ar putea sta sub acelaşi semn oameni şi grupări cu totul eterogene. Dacă fiecare comună îşi are propriile alianţe, a semnalat Cezar Preda, „există riscul ca judeţul să aibă o coloratură tărcată”. Unii vorbesc de Alcide de Gasperi, alţii se întreabă la ce foloseşte o alianţă cu gruparea Pavelescu, unii vorbesc de articularea dreptei, alţii se întreabă ce orientare au de fapt UNPR-ul şi PER-ul.

Dacă UNPR este mai vizibil şi nu a scăpat nimănui că liderii săi se revendică insistent de la stânga (Cristian Diaconescu), PER este aproape necunoscut şi se mai poate ascunde o vreme faptul că gruparea se defineşte programatic „de centru stânga”. De altfel, „verzii” cu toate nuanţele lor sunt peste tot în lume de stânga, fiind de multe ori, la origine, comunişti reformulaţi după dezvăluirea crimelor staliniste. Întregul umanitarism entuziast care alimenta după cel de-al doilea război mondial comunismul occidental s-a convertit la ecologie. Ecologismul românesc nu are fireşte aceeaşi genealogie, dar nu poate ignora orientările principale de plan european (o ironie pentru PDL este şi faptul că PER, a participat la manifestaţiile împotriva exploatării de la Roşia Montană”).

Este de remarcat că tocmai promotorii liniei ideologice sunt insensibili la aceste diferenţe greu de conciliat, dar nu este decât o contradicţie aparentă. Linia ideologică în partid nu se suprapune cu preocupările doctrinare. Ideologia înseamnă aici o simplă teorie justificativă, una care nu are nicio legătură cu realitatea. Potrivit liniei ideologice, Mişcarea populară ia naştere de jos în jus, deşi este hotărâtă prin votul membrilor Colegiului Director. Potrivit aceluiaşi discurs, Mişcarea populară este o formă de articulare a curentelor dreptei, deşi propune în fapt alianţe cu socialişti şi ecologişti. Ideologii vorbesc totuşi insistent despre doctrină, dar din nefericire pentru partid, „doctrina” rămâne o colecţie sofisticată de sloganuri. În realitate discursul ideologic pierde din vedere tocmai concretul vieţii politice „de la firul ierbii”, ignoră realitatea din organizaţiile locale, omite relaţiile dintre persoane, propunând, în cele din urmă, ştergerea diferenţelor în scopul obţinerii unei unităţi abstracte. În această lumină, Mişcarea populară este mai curând un pseudonim sau o mască. Este „chipul dreptei unite” ca simplă convenţie.

Pornită pe această cale, Mişcarea populară nu poate deveni decât o organizaţie pur birocratică şi ierarhizată, în care libertatea de exprimare va fi abolită. Vasile Blaga, Radu Berceanu, Cezar Preda au tot încercat să spună că ceva nu este în regulă cu această construcţie cu totul artificială, dar nu li s-a îngăduit să o spună până la capăt. În acest context apăsător gestul cel mai radical pare să fie demisia de care a vorbit Radu Berceanu, dar este unul care presupune pe mai departe tăcerea.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Alina Kühnel