O lovitură dată "violenţei în numele onoarei"

Peste 5000 de asasinate în numele „onoarei", victimele fiind în majoritate fete şi femei, inventariază la nivel global statistica Organizaţiei Naţiunilor Unite. Doar în Germania peste 50 de femei au fost ucise în numele „onoarei“ familiei, în baza aceluiaşi cod barbar, arhaic şi implacabil al sîngelui, căruia i se conformează orbeşte încă unii imigranţi trăind în ţările occidentale. O decizie judecătorească promite să curme cel puţin numărul acestor odioase obiceiuri.

Un proces model

Tribunalul din Hamburg l-a condamnat la închisoare pe viaţă pe fratele tinerei Morsal, în vîrstă de 16 ani, ucisă cu 23 de lovituri de pumnal. Procesul a scos la lumină viciile de mentalitate şi persistenţa unor cutume barbare pe care organizaţiile pentru apărarea drepturilor femeilor din Germania şi din restul lumii le incriminează demult.

Prin ricoşeu, procesul a relevat deopotrivă alarmantul grad de inadaptabilitate al unor cercuri de imigranţi la legile, mentalităţile şi obiceiurile societăţii în care au ales să trăiască, refuzînd să i se integreze, ca şi statutul înjositor, inferior, al femeilor şi fetelor în familiile rămase tributare inumanelor tradiţii arhaice, patriarhale, machiste.

Tînăra Morsal de origine germano-afgană dar trăind cu familia ei în Germania, a vrut să fie la fel ca restul colegelor ei de generaţie din Europa, asumîndu-şi „riscul” de a nu mai corespunde aşteptărilor familiei. „Oaia rătăcită” trebuia readusă la ordinele vechii morale chiar cu preţul unor măsuri coercitive şi a violenţei. Ar fi existat chiar o intenţie de îmblînzire a adolescentei rebele” prin încercarea de a o căsători forţat în Afganistan. Morsal s-a opus pregătindu-şi astfel sfîrşitul.

Cazul ei este însă exemplar pentru acţiunile criminale la care bărbaţii recurg pentru a restabili onoarea familiei, maltratînd sau ucigînd femeile, cel mai adesea cu consimţămîntul întregii familii.

Şi deşi Ahmad în vîrstă de 24 de ani, fratele victimei şi făptaşul crimei, părea la prima vedere a fi procedat de capul lui dar nicidecum din afect, condamnarea la închisoare pe viaţă pentru uciderea surorii este şi o pedeapsă dată familiei, este sancţionarea unei educaţii care nu numai că a făcut posibilă dar a încurajat uciderea tinerei fete.

Un avertisment

Sentinţa este însă un avertisment adresat tuturor celor care supunîndu-se codexului sîngeros, pot deveni de azi pe mîine ucigaşii unor membri ai propriilor lor familii. Este un avertisment dat şi familiilor patriarhale, somate să priceapă că violenţele şi crimele în numele onoarei sunt grave încălcări ale drepturilor omului, intolerabile în societatea occidentală. Dar aceeaşi sentinţă mai este şi un semnal de alarmă la adresa celor care poartă o răspundere pentru procesul de integrare a străinilor în Germania şi în apus.

Violenţa în numele onoarei – un fenomen „global”

Fenomenul violenţei în numele onoarei nu este produsul strict limitat al lumii islamice, el datează din antichitate, dăinuie în unele societăţi arhaice, închise,se întîlneşte şi în ţări ale Americii Latine, dar şi în unele cătune îndepărtate , uitate de lume, din chiar spaţiul mediteranean. Persistenţa fenomenului în anumite cercuri de imigranţi din apus se datorează şi constituirii, din pricina unei scăzute disponibilităţi sau posibilităţi de integrare, a aşa ziselor „societăţi paralele” dar, nu în ultimă instanţă şi unui mutliculturalism şi unei toleranţe prost-înţelese.

Cine poartă vina

În aceste societăţi închise, fetele sau femeile pot fi maltratate sau chiar omorîte pentru că nu vor să accepte o căsătorie pusă la cale de membrii familiei, pentru că relaţiile lor sociale, sentimentale sau sexuale sunt resimţite ca un „afront”, pentru că au adoptat modul de viaţă şi vestimentaţie occidental. Uneori este de ajuns un simplu „zvon” pentru ca membrii clanului să decidă spălarea onoarei pătate cu preţul sîngelui presupusei vinovate…

Profilaxia violenţei în numele onoarei

Primejduite sunt mai ales tinerele fete şi femei care vor să-şi croiască propriul drum în societatea germană şi occidentală, vor să înveţe, să studieze, să renunţe la văl,la basma, la camuflarea completă a trupului lor, care vor să facă sport, excursii, să se bucure de libertăţile şi drepturile pe care i le oferă lumea în care trăiesc. De aceea aceste fete şi femei au nevoie stringentă de sprijinul întregii societăţi, al instituţiilor acreditate să le protejeze atunci cînd ele se află în pericol.

În aceeaşi măsură, în şcolile în care numărul elevilor, provenind din familii de imigranţi în care codexul violenţei în numele onoarei este încă respectat, educaţia morală trebuie să se concentreze şi asupra explicării realelor valori ale demnităţii,onoarei, respectului faţă de sine şi faţă de ceilalţi, într-o societate deschisă. Verdictul Tribunalului din Hamburg este cît se poate de clar şi răspicat: codex-ul societăţilor patriarhal-arhaice, care legitimează violenţele în numele onoarei, cel mai adesea împotriva femeilor, mergînd pînă la crimă, este inacceptabil în societatea germană.