O nenorocire nu vine niciodată singură

Cei aproape o mie de morţi şi sutele de răniţi în urma accesului de panică izbucnit în masa unor pelerini şiiţi la Bagdad este cel mai greu tribut de vieţi omeneşti pe care ţara de pe Tigru şi Eufrat l-a plătit după prăbuşirea dictaturii lui Saddam Hussein, scrie MÄRKISCHE ODERZEITUNG, întrevăzînd în catastrofa de ieri abia începutul unei serii de nenorociri şi mai mari. Mult mai mare decît fusese estimat iniţial s-a dovedit şi potenţialul de distrugere al uraganului „Katrina”, care a scufundat literalmente sub ape istorica metropolă americană New Orleans, a curmat viaţa a sute de locuitori ai regiunilor afectate, a lăsat fără adăpost alte sute de mii de persoane, urmările urgiei necesitînd zeci de ani pentru a fi îndepărtate.

Mai vehementă decît ne-am fi aşteptat a fost şi ofensiva electorală a cancelarului Gerhard Schröder, despre care se spune că este convingător abia cînd este pus cu spatele la zid. Că aceasta este poziţia actuală a şefului coaliţiei roşu-verde în declin, nu încape îndoială. Observatorii au însă cele mai serioase motive de a se îndoi de forţa de convingere a tiradelor cancelarului asupra alegătorilor. Acestea sunt temele centrale ale comentariilor publicate azi, prima zi a lunii septembrie, în presa scrisă din Germania şi din străinătate.

Dar mai întîi care sunt urmările catastrofei de la Bagdad, declanşată pur şi simplu de zvonul că printre pelerinii şiiţi s-ar fi aflat atentatori sinucigaşi?

DRESDNER NEUESTE NACHRICHTEN întrevede în accesul de panică în masă „un triumf al teroriştilor, nu fiindcă mai mulţi oameni şi-au pierdut viaţa călcaţi în picioare şi asfixiaţi, decît dacă ar fi fost victime ale atentatelor, nu fiindcă pelerinajele în masă pot deveni focare de panică şi nici pentru că fanatismul şi ura oarbă nu-i opresc pe terorişti nici măcar în faţa credincioşilor, ci pur şi simplu fiindcă oroarea de la Bagdad a relevat întregii lumi cum a putut modifica terorismul, Irakul, transformîndu-l într-un tărîm al spaimei necontenite, al neîncrederii, al nesiguranţei, al duşmăniilor insolubile.”

De aceea MAIN ECHO pare îndreptăţit să considere deplasat optimismul cu care a fost întîmpinată noua constituţie şi întrevede în Irak scenariul unui război civil de felul celuia care timp de 15 ani a însîngerat Libanul. Catastrofa pelerinilor irakieni va accelera spirala violenţelor şi setea de răzbunare în rîndul credincioşilor suniţi şi şiiţi din Irak, scrie TAGES ANZEIGER de la Geneva, temîndu-se că nici o forţă nu va mai putea stopa evoluţia tragică a situaţiei în timp ce THE DAILY TELEGRAPH consideră absolut necesare orice eforturi de a readuce ţara la normalitate.

E deja prea mult, ne-am săturat de catastrofe - clamează BRAUNSCHWEIGER ZEITUNG, comentînd dezastrul provocat de uraganul „Katrina” şi temîndu-se de iminenţa unor noi cataclisme. În această ordine de idei FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG le reaminteşte cititorilor că planeta noastră, prin natura ei, este neliniştită, motiv pentru care cauzele catastrofelor naturale nu pot fi explicate unidimensional. Totuşi, o politică acţionistă, de moment ca şi erorile umane comise în urbanism, sistematizare şi domesticire a naturii, măresc probabilitatea producerii unor cataclisme. „Dimensiunile apocaliptice ale uraganului” s-au manifestat atît prin potopul , cu conotaţii biblice, abătut asupra sudului Statelor Unite, cît şi prin haosul, anarhia şi jafurile pe care le-a prilejuit constată HEILBRONNER STIMME ducînd mai departe ideea: acolo unde coeziunea socială era deja fragilizată, natura dezlănţuită mătură cu brutalitate şi ultimele diguri ale ordinii. Guvernul american reacţionează, impunînd legea marţială în regiunile calamitate. Cît de paşnice par, prin contrast, imaginile din Europa inundată, din Germania unde militarii au dat o mînă de ajutor civililor pentru a ţine piept urgiei apelor, conchide ziarul citat.

Iar de la Viena, KURIER atrage atenţia asupra caracterului relativ al catastrofelor, în pofida faptului că sinistra vocabulă are drept componentă semantică tocmai inimaginabilul.

Inimaginabilă părea multor observatori politici şi posibilitatea ca după votul de neîncredere din Bundestag cancelarul Schröder să revendice din nou cu aplomb şi vehemenţă încrederea alegătorilor „întru binele Germaniei”. Dar cum totul este posibil, iată-l pe Schröder, în cămaşă şi cu mînecile aproape suflecate, asudat şi exaltat, rostind un discurs agresiv la congresul extraordinar al social-democraţilor, un discurs care în esenţă a fost unul defensiv, scrie SÜDDEUTSCHE ZEITUNG. Rutina electorală înscenată pînă în cele mai mici detalii de Schröder a fost ridicolă, scrie TAZ de la Berlin, menţionînd că deşi cancelarul şi-a păstrat popularitatea, el a devenit un fals candidat, uzînd de o falsă retorică şi de o nu mai puţin contestabilă strategie. „Ultima bătălie a lui Schröder”, titrează de la Viena DER STANDARD, dramaticul clivaj între generozitatea cu care participanţii la congresul SPD l-au aplaudat şi îmbrăţişat pe liderul lor şi conştiinţa faptului că excesul de cordialitate a însemnat şi un ... adio.