O nouă apropiere între Washington şi Teheran?

În prezent, asistăm la o tatonare prudentă a terenului, dar noua atmosferă de destindere între Washington şi Teheran este imposibil de ignorat. Cele mai recente discursuri ale preşedintelui Ahmadinejad par aproape un fel de "ofensivă a şarmului" în comparaţie cu aberantele declaraţii din trecut, în care califica Statele Unite drept "Satană".

Acum, Ahmadinejad a subliniat într-un discurs că Iranul este "o naţiune generoasă, capabilă să treacă peste greşelile din trecut şi să înceapă un capitol nou", amintind însă ameninţător, că "o ţară care acţionează din motive egoiste" va primi acelaşi răspuns care i-a fost dat şi lui George W. Bush.

Liderul de la Teheran a salutat ideea Washingtonului de a participa la negocierile privind programul atomic iranian şi a anunţat că Iranul va elabora propuneri noi în acest scop.

Rămâne de văzut când vor fi gata aceste propuneri şi ce vor conţine în mod concret. Este însă posibil să fie doar o declaraţie făcută din raţiuni tactice, pentru a răspunde pe un ton amiabil avansurilor făcute de Washington, fără ca taberele să fie însă dispuse să-şi schimbe poziţia.

Teheranul nu va renunţa la politica sa nucleară, în special la îmbogăţirea uraniului. Această politică este privită drept demonstraţie de independenţă.

Se pare că Washingtonul începe să înţeleagă acest lucru, acceptând ca Teheranul să îngheţe îmbogăţirea cu uraniu la volumul actual, cu toate că secretarul de stat Hillary Clinton a dezminţit aceste zvonuri. Printr-o astfel de decizie, administraţia Obama s-ar distanţa şi de atitudinea Consiliul de Securitate ONU, care a solicitat, la iniţiativa lui Bush, o sistare completă a programului nuclear.

O nouă politică a administraţiei americane

Obama urmăreşte o politică nouă şi în relaţia cu Teheranul. Deja în timpul campaniei electorale şi-a anunţat disponibilitatea de a negocia direct cu Teheranul.

La rândul său, preşedintele american vrea să impiedice construcţia sau achiziţionarea unor arme atomice de către Iran. Conform declaraţiilor Teheranului, Iranul nu urmăreşte oricum să-şi folosească programul nuclear în scopuri militare. În acelaşi timp, Obama ştie că Teheranul se mişcă încă în cadrul acordului de neproliferare pe care l-a semnat. Perioada în care programul de îmbogăţire cu uraniu era ţinut secret aparţine trecutului, dar acum se ştie ce întreprinde Iranul.

Statele Unite şi Iranul ar putea să încerce să integreze problema programului nuclear într-un context regional mai amplu. De pildă, Teheranul a propus deja în trecut o îmbogăţire cu uraniu în scopuri paşnice, sub supraveghere internaţională, de care să beneficieze şi alte state ale regiunii.

Iar dacă eforturile Washingtonului în vederea dezarmării nucleare urmează să fie luate în serios, acestea ar trebui să vizeze şi India, Pakistanul şi Israelul. Obama i-a transmis Israelului deja un mesaj politic clar: cea mai bună cale de a calma ambiţiile nuclearea iraniene ar fi reînceperea procesului de pace israeliano-palestinian.

Autori: Peter Philipp / Alexandra Sora

Editor: Medana Weident