O politizare excesivă a actului jurnalistic

Nimeni nu poate evoca în România situaţii dramatice, cum ar fi ziarişti agresaţi sau ucişi, dar cu toate acestea există multe motive de insatisfacţie.

Clubul Român de Presă, de pildă, a apreciat cu ocazia zilei de 3 Mai că „presa românească se află în 2010, la fel ca anul trecut, sub apăsarea constrîngerilor impuse de un context economic nefavorabil, într-o ţară unde atitudinea ostilă faţă de jurnalişti şi confuziile întreţinute deliberat sunt ridicate la rangul de politici de stat.“

CRP face aluzie la starea de încordare care există de ani buni între o serie întreagă de publicaţii, jurnalişti şi preşedintele Traian Băsescu, de exemplu, care a fost transformată de altfel şi în temă de campanie electorală.

Comunicatul se referă probabil şi la nervozitatea manifestată de Guvern faţă de anumite posturi de televiziune, dar ne aflăm totuşi departe de epoca în care se propuneau în Parlament legi restrictive, menite, în mod evident, să limiteze libertatea de exprimare. Raporturile dintre Stat şi Presă nu sînt deloc la fel de încordate pe cît erau ele cu vreo 7, 8 ani de zile în urmă.

Am înregistrat în ultima vreme o singură tentativă de a restrînge libertatea de exprimare, şi anume amendamentul propus de senatorul PDL, Iulian Urban, care îi punea pe ziarişti sub controlul Agenţiei Naţionale de Integritate, cerîndu-le să depună declaraţii de interese.

Intenţia explicită era aceea de a limita coruperea actului de presă, dar efectele acestei legi ar fi fost mai curînd de inhibare a libertăţii. În sfîrşit, amendamentul nu a fost adoptat şi nici nu a suscitat prea multe dezbateri.

Cu toate acestea, starea libertăţii presei se află în mare suferinţă. Iar cauza principală este o politizare excesivă a actului jurnalistic, care s-a produs treptat în anii din urmă, atingînd un nivel cu totul inacceptabil.

În ultima campanie electorală, de exemplu, aproape întreaga presă de limbă română a fost practic cartelată, repartizată pe candidaţi, ceea ce a însemnat că au lipsit aproape complet informaţiile, analizele şi comentariile independente.

Pe de o parte, au continuat să funcţioneze în regimul consacrat de partizanat excesiv trusturile de presă conduse de Dan Voiculescu şi Sorin Ovidiu Vântu, iar pe de altă parte, în beneficiul taberei adverse, s-au coagulat treptat şi discret toate celelalte publicaţii rămase.

Fenomenul a fost masiv, organizat şi alimentat cu fonduri netransparente, iar asupra unor ziarişti s-au exercitat presiuni ca să scrie într-un anumit fel sau ca să treacă sub tăcere anumite lucruri.

Sume mari de bani au circulat clandestin, alimentînd opiniile favorabile şi convenabile. În linii mari, se poate spune că presa a funcţionat sub semnul corupţiei, care nu a lăsat neatinse nici condeie intelectuale şi nume care se bucură de stima publică.

Polarizarea politică excesivă a presei româneşti nu a fost de fiecare dată efectul corupţiei, dar chiar şi în situaţiile de afiliere liberă, urmarea a fost aceeaşi: presa şi-a pierdut în bună măsură credibilitatea.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Ovidiu Suciu