O terapie a fobiilor

Simptome, cum ar fi bătăi de inimă accelerate, palme transpirate, sloi de gheaţă pe şira spinării, pot fi reacţia pe care o provoacă la unii oameni anumite animale, obiecte sau situaţii. Fobia - o frică nejustificată, ce ia forme excesive, incontrolabile - este o stare patologică şi, ca atare, face obiectul medicinii.

O echipă de specialişti condusă de Dominique de Quervain de la secţia de Cercetări Psihiatrice a Universităţii Zürich consideră că celor afectaţi li se poate aplica o terapie cu hormonul de stress propriu corpului cortizol (cu „l“, a nu se confunda cu cortizon). Specialiştii au recrutat 20 de persoane cu fobie la păianjeni şi 40 cu fobii sociale. Fiecare grupă a fost împărţită la rândul ei în două grupe, în una administrându-se un preparat cu cortizol, în cealaltă un placebo. O oră mai târziu participanţii la studiu au fost confruntaţi respectiv cu fobia lor: unora li s-a arătat o fotografie cu păianjen, alţii au trebuit să prezinte spontan un referat în faţa unui public. La cei care au primit preparatul cu cortizol frica a fost, după propria apreciere, mult mai redusă decât la cei din grupa de control.

Cercetătorii au contat pe acest efect de îndepărtare a fricii, întrucât cortizolul este secretat mai intens de corp în situaţii de stress; el are printre altele efectul de a înăbuşi amintirile traumatice. Autorii testului cred că hormonul reduce simptomele fobiei după un mecanism asemănător, şi anume prin inhibarea „memoriei fricii“, o caracteristică comună tuturor fobiilor, factorul care declaşează reacţiile de frică în situaţii similare. În plus, cercetătorii au avut prilejul să observe în grupa celor care au primit un placebo cum şi-a produs efectul cortizolul propriu corpului: cu cât corpul, datorită situaţiei de stress, a secretat mai mult cortizol, cu atât la subiecţi s-a manifestat mai puţină frică.

Până acum, fobiile au fost tratate preponderent prin terapii comportamentale. Pacientul era expus în mod repetat situaţiei care îi declanşa reacţia de fobie, pentru a se convinge că, în ciuda confruntării directe, nu se întâmpla nimic periculos. Dominique de Quervain consideră că, pentru a se putea impune o terapie cu cortizol, sunt necesare şi alte studii clinice. Dat fiind că în cadrul studiului s-a lucrat cu doze mici, se poate admite în principiu o terapie de durată. Administrat timp îndelungat în doze mai mari, cortizolul poate avea totuşi efecte secundare, influenţând metabolismul, tensiunea arterială şi sistemul imunitar. De aceea, cercetătorii elveţieni optează pentru administrarea de scurtă durată a cortizolului combinată cu o terapie comportamentală.